|
Cronica mea tarzie:
Boogie
Cronica de Film
Ar trebui sa imi cer scuze mie insumi ca nu am vazut acest film la vremea potrivita.Dar l-am vazut si ieri(31 octombrie 2008) si azi(1 noiembrie 2008) si nu am ramas dezamagit ci doar m-am mustrat pe sine.Lasand entuziasmul la o parte voi trata acest film la modul cel mai serios deoarece am o mare admiratie pentru Radu Muntean pentru ca la 37 de ani a reusit sa produca 3 lung-metraje exceptionale aratand ca cinematografia romaneasca mai are inca multe de spus si personal consider ca el trebuie sa fie un exemplu pentru orice tanar cineaste/regizor/scenarist.
Regizorul si-a ales actorul sau preferat si anume Dragos Bucur pentru inca un rol de zile mari plus adaugarea in distributie a unor nume care au demonstrat ca merita luate in seama:Mimi Branescu,Adrian Vancica,Anamaria Marinca.Si nu a gresit deloc deoarece jocul actoricesc este impecabil.
Dragos Bucur construieste un personaj complex:unpic noncomformist,nostalgic din cale afara,linistit,amuzant(Replica “Eu’s celebru de mic,dar nu stie nimeni…” este absolut geniala).In Dragos Bucur nu vad intruchiparea unui alt actor strain ci este doar Dragos Bucur si asta este o mare calitate sa fii de sine statator.
Avem in fata ochilor un film simplu,dar pe un fond complicat care adopta o problematica importanta si care cere o deosebita atentie:varsta de 30 si ceva de ani cu toate tensiunile ei.Si nu e deloc usor sa scrii un scenariu de acest gen,dar Radu Muntean,Alexandru Baciu si Razvan Radulescu nu ne-au dezamagit nici de aceasta data.
Ii avem pe Boogie,Penescu si Iordache care se intalnesc de 1 mai la mare pe neasteptate si incearca intr-o noapte sa retraiasca emotiile unei nopti de pe vremea cand erau liceeni.Nu va asteptati la o intalnire antologica cu surle si trambite ci ceva simplu intre niste vechi prieteni la o terasa modesta din Neptun.Ca in adolescenta probabil.Ceea ce mi-a placut si ceea ce este o calitate pregnanta a acestui film:naturaletea.Totul se desfasoara curat,fara artificii cu un umor care curge de la sine nefiind fortat sau aruncat tampeste.Radu Muntean din punctul meu de vedere a vrut sa dedice acest film nostalgicilor si prin naturaletea scenelor incearca sa se apropie cat mai mult de sufletul acestora.Prin aceasta naturalete spectatorul simte cand trebuie sa guste glumele sau sa urmareasca atent dialogurile.Aceste aspecte ridica nota filmului.De asemenea este genul de film care este realizat doar pentru publicul roman si de aceea nu a fost propus in cursa pentru Oscar si acest lucru ma bucura deoarece mi se pare si mai firesc ceea ce se intampla in scenariu.M-a cucerit instantaneu aerul acela pur nostalgic pe care il afisau cei 3 prieteni la masa in jurul unei sticle de vin discutand despre ce a fost,ce este si ce va fi intr-un mod m-a facut sa imi doresc sa fi stat si eu la acea masa.
Adrian Vancica si Mimi Branescu sunt doi actori de mare angajament care merita luati in atentie.Se observa cu ochiul liber daruirea lor pentru aceste roluri si daca stau sa ma gandesc bine este chiar o placer sa te pui in pielea unor oameni plini de umor si amintiri frumoase.
Anamaria Marinca este si ea o prezenta stralucita in film dand forta femeii din viata lui Boogie si anume Smaranda.Actrita prin jocul ei reuseste sa isi faca simtita prezenta in film.Este stereotipul femeii care daca nu ii convine ceva isi doreste cu orice pret sa faca simtit acel lucru .
Daca ar trebui sa discut sau sa rezum povestea in sine nu o voi face deoarece consider ca atata timp cat acest film este facut doar pentru publicul romanesc cred ca fiecare spectator care il va vedea il va intelege si il va simti intr-un mod cu totul diferit deoarece sunt aproape sigur ca pentru a-l intelege se va raporta la propriile sentimente si amintiri.Eu asa am procedat.
Drumea Bogdan
|