|
A fost in seara asta la TVR 2 filmul asta, motiv cu care tocmai l-am bifat.
Nice, nice, de 2 ori. Poveste simpla, banala (ciudat, am ajuns sa consideram o poveste despre o crima banala, ca si cum noua ni s-ar intampla zilnic) precum viata personajelor: 3 indivizi din clasa muncitoare, usor alienati, fara viata persoanala, fara evenimente, cu legaturi de familie frante, fara prieteni prea multi si antrenanti, o viata in care nu prea se intampla mai nimic, niciodata. Decat o crima, din cand in cand, de la cine nu te astepti.
Cum ziceam, poveste simpla, atent aleasa atat de simpla, dar redata frumos, ingrijit, pe alocuri interesant. Curat, ca o teorie bine pusa in practica alaturi de o doza de plasticitate suficienta ca sa iasa din banalitate.
Mi-a placut la inceput, cand a fost pusa o lumina circulara albastra pe chipul personajului principal (femeia criminala), ca pentru a ne atrage atentia: ea este eroina acestui film, deci ea va pati ceva semnficativ!
Mi-au placut cadrele: camera e foarte fixa si sigura pe ea, totul e stabil, imuabil (asa cum e ritmul fiecarei zile in viata eroilor de aici), greu de urnit.
Desi dramatica, povestea asta m-a linistit. Datorita modului in care a fost spusa, desigur.
|