|
Eu inclin sa-i dau dreptate lui confuzius. De fapt, dreptatea nu i-o dau eu, ci cifrele. Sunt curios ce ar fi daca CNC-ul ar fi fortat sa se autoevalueze dupa standardele cu numarul de spectatori aplicate celui mai bun film al regizorilor aflati in concurs? Nu am facut calculele, dar impresia mea e ca de ani buni CNC-ul subventioneaza o productie pe stoc, de proasta calitate, pe o piata extrem de competitiva, in timp ce tot mai putinii consumatori romani prefera filme de import, de cinemateca sau deloc.
Judecand prin prisma asta, eu cred ca CNC-ul ar trebui s-o lase mai moale cu productia si sa stimuleze consumul. Sa re/construiasca cinematografe (prin parteneriat public-privat) si sa subventioneze achizitia de filme romanesti, fara sa impuna titlurile, ci anumite criterii de performanta la vanzarile respectivelor bilete. In felul acesta patronii/managerii de cinematografe vor cumpara ceea ce vrea publicul sa vada si nu vom mai ajunge Dincolo de America...
Problema mi se pare insa mai adanca si tine de o indecizie a majoritatii celor implicati in lumea filmului. Dupa 1989, cinematografia s-a dezbracat de haina ideologica. A defilat goala si cu mintile mai mult ratacite cativa ani, dar acum ar vrea sa se aseze un pic, cat sa decida daca vrea sa devina arta sau industrie. Ar vrea arta, dar ii e foame. Ar vrea industrie, dar ii e rusine. Intre timp, CNC-ul o impinge de la spate sa-si faca numarul, sa-si mai ridice o data poalele-n cap si sa danseze pentru distinsa audienta (iluzorie, daca nu chiar inexistenta) - in timp ce in spatele jalnicului spectacol oferit de cinematografia romana functionarii bifeaza "succesuri" dupa "succesuri".
|