daca e sa filozofam:
scenaristul vede cu un singur ochi ceea ce scriitorii de romane vad cu mai multi. Dar ochiul ala trebuie sa vada la fel de mult si de adanc.
dar poate n-ar trebui sa filozofam.
L.E.
Simt nevoi sa explic mai concret ce am zis mai sus, ca parca e prea abscons. Romancierul poate spune:
"Traia acum aceleasi sentimente ca atunci cand ii pusesera ai lui pentru prima data in mana un stilou, si se simtea acum ca si atunci stingher si neindemanatic, coplesit." ("Scene din viata unui becali"
)
Daca vrea s-o ecranizeze, scenaristul trebuie sa desfaca ghemul asta de timpi si sa o ia tacticos, sa arate cum era atunci, cum este acum si care e relatia personajului acum fata de acea amintire de atunci. Scaneaza "cu un singur ochi" intr-o insiruire temporara liniara, cele doua momente. Dar mai bine o lasam dreak de filozofie, cui ii trebuie? Ce, suntem Cornel Dinu?