Originally Posted by sergiu puiu:
|
Si apoi nu inteleg de unde aversiunea asta pt regizorii care-si scriu scenariile. Din cite cunosc eu in materie de scenaristi si regizori ... cei mai buni scenaristi sint si regizori.
Daca ar publica scenariile autorilor la moda(aici vorbesc de cei ce nu sint si regizori) ne-am lua cu miinile de cap. Nu sint deloc cinematografice, deloc ofertante dpdv vizual.Adica nu sint scenarii. Cel mult piese de teatru.
Si aici dau cu mecla in grinda regizorii neinspirati sau expirati(vezi cazul lui N. Margineanu). Ii omoara textele care NU sugereaza si "ce vedem". Nu doar "ce auzim"(dialoguri).
|
Foarte adevarat si merita dezvoltata ideea.
Am citit si eu niste texte care mi-au fost prezentate drept scenarii. In fapt, literatura curata. Mai grav ca erau ale unor absolventi de facultate de film (nu UNATC - si nu ca aia ar fi mai breji). Texte in care erau amestecate si trairi si actiuni, de-a valma, introspectii si fapte concrete, dialoguri interioare si exterioare frumos crosetate... Ei bine, alea ar fi putut deveni scenarii eventual in urma unor ecranizari (sper ca nu-s offtopic si ar trebui sa scriu asta la Ecranizari). Ecranizarea presupune separarea trairilor de fapte si reconstructia trairilor PRIN fapte. Sau vorbe, dar asta e discutabil, tine mai mult de teatru.
Multi nu stiu cum se scrie un scenariu. Nu e numai ca deschizi Final Draft si gata, pac scenariul la Razboiu!
Scenariul e, sa ma ierte cunoscatorii, behaviorist. Vezi ce se poate vedea, auzi ce se poate auzi, iar trairile le intuiesti in spatele faptelor/vorbelor. Si teme, semnificatii, profunzimi, tot de acolo rezulta. Absolventii de Litere sau UNATC tot acolo ajung cand reusesc sa scrie un scenariu valabil.
Si asta pentru simplul fapt ca se ajunge la filmare si un om cu o camera in bratele trepiedului te intreaba: ei, si acum ce filmam? Nu poti sa-i zici: filmeaza inefabilul.
Asta da, e o problema.