[Coshava]

Filmul asta risca intr-adevar asemenea comentarii, dar eu zic ca e un risc asumat constient, nu o stangacie. S-a vazut ca Radu Muntean stie sa conduca o poveste, in Furia sau Hartia va fi albastra.

Hai sã luãm filmul fãrã sã ne gândim la precedentele realizãri ale regizorului, O.K. ?
Ca pãrere pur personalã : în "Hârtia va fi albastrã" acþiunea e bine condusã, dar despre "Furia" am rezerve foooarte mari ...

Nu e la debut, ca sa-l acuzam ca schiopateaza din nestiinta.

Nu aº fi deloc sigur de asta.
ªi aici nu e neapãrat vina lui - dar, personal, am impresia cã cinematografia româneascã per ansamblu are mari-mari carenþe ( ºi ) la acest gen : filmul de dragoste ( ºi despre probleme în dragoste ). :oops:

Haide sa nu-l consideram un rateu numai pentru faptul ca e mai simplu si mai minimalist decat ne-am fi asteptat.

Problema sa nu e cã ar fi "minimalist ºi simplu" - ci cã pur ºi simplu îi lipsesc niºte elemente constitutive esenþiale a cãror absenþã îl împing biniºor în ilogic ...

De ex. :

- cât de bun prieten a fost în trecut Boogie cu cei doi ºi, mai ales, ce subiecte de discuþie se gãsesc "instant" între cei trei pentru ca ei sã simtã nevoia sã stea la bãut mai mult decât au fãcut-o pe terasã ? Cã doar o discuþie aºa ... la oha despre Fluocinolon nu prea oferã suportul pentru reînodarea unei legãturi.

E doar un exemplu a cãrui tratare superficialã ( ceva pe principiul : "s-au întâlnit ºi basta, ce mai atâtea explicaþii ??" deºi cred cã oricare dintre noi am simþit în majoritatea cazurilor când ne-am reîntâlnit întâmplãtor cu vechi amici, dupã politeþurile ºi entuziasmarea din primele 5 minute tocmai cum se aºterne tãcerea ºi deseori apare nevoia unei scuze pentru a întrerupe "conversaþia" ) duce la inconsistenþã.

Pentru ca nici "A fost sau n-a fost" nu poate fi desfiintat, desi cate hibe nu i-am putea gasi? {...}Asa si "Boogie". E un experiment, o incercare de a spune in alt fel lucruri care au tot fost spuse, intr-un stil proaspat si inedit.

Aici aº zice cã e schepsisul - ºi mã bucur cã ai menþionat "A fost sau nu a fost" !
Dar sã o luãm de la coadã la cap ...

Tocmai - cã aº zice cã în cinematografia românã acele lucruri "banale" ( de genul poveºtilor de dragoste ºi a problemelor dintr-un cuplu ) ... nu au prea fost spuse, regizorii ºi scenariºtii fiind mult mai preocupaþi cu ... "temele capitale" : filme despre depãºirea planurilor în producþie, despre proslãvirea Partidului sau din contrã despre înjurarea cât se poate a "comunismului", despre figurile eroice ale patriei sau momentele cruciale din trecut º.a.m.d.
ªi încep sã-mi pun problema dacã lipsa de tratare a acestui subiect nu s-a ºi transformat între timp într-o carenþã structuralã în formarea celor ce scriu/produc filme în România ...

Pentru cã aici mi se pare cã e diferenþa fundamentalã dintre ce îþi e "permis" ( ºtiu cã poate suna oribil dar ... ) atunci când faci un "film-experiment" ca A fost sau nu a fost - în care practic regizorul inventeazã sau mãcar inoveazã completamente un mini-univers în care se va desfãºura acþiunea, care tocmai datoritã caracterului sãu "excepþionalist" ( un ºou de televiziune mãruntã dintr-un orãºel mijlociu de provincie ) îi permite practic sã-ºi stabileascã ºi "propriile reguli de desfãºurare" pe care spectatorul le va accepta tocmai în virtutea acestui fapt ( pentru cã oricum nici mãcar nu-ºi poate aproxima prin prisma trãirilor sale cotidiene care ar fi "regulile normale" ). Ori în aceast "mini-univers excepþionalist" se poate întâmpla aproape orice - inclusiv ca un pensionar sã-ºi povesteascã falsele memorii beneficiind de condescendenþa celor din jur.

La o poveste ( sau în fine ... tematicã mai degrabã, cã poveste e cam mult spus ) ca cea din "Boogie" lucrurile stau însã diferit. Relaþiile ºi modul de interacþiune dintre doi oameni cãsãtoriþi, dintre amici, chiar ºi dintre o curvã ºi clienþii sãi se supun unor canoane ºi "logici sociale" - pentru cã aici nu mai avem de-a face cu un "mini-univers" ci cu lumea noastrã de zi cu zi ... - iar orice acþiune, chiar ºi "experimentalã" !, care are loc în astfel de situaþie trebuie sã se bazeze ºi sã "respecte regulile jocului" înainte de a se produce intriga/declicul care duc la "ieºirea din cadru" sau la dezvoltarea acþiunii pe noi coordonate.

Dacã nu o face ( precum Boogie ) ... atunci are o extrem de maaare problemã ... :sick:
Iar cãutarea de scuze precum cã ar fi un "film pentru cunoscãtori", "un film experiment" ºi de-aia ar avea, chipurile, voie sã nu respecte astfel de reguli, ceea ce e fals în fond ... nu ajutã - per ansamblu vorbind - pe mai nimeni.

Sper cã am fost mai bine înþeles acuma ( oricum - am citit cu atenþie cu cronicile ºi pãrerile celor dinainte ºi tot nu am gãsit contraargumente ... ).