[Led-Ze-Pencil]

Tema as zice ca e una cit se poate de O.K. si in principiu mereu actuala ( ceva de genul "la ce duce lipsa comunicarii intr-un cuplu ajuns deja la implinire pe cam toate planurile" ) dar se jongleaza cu ea la modul incredibil de prost si superficial.

Filmul asta risca intr-adevar asemenea comentarii, dar eu zic ca e un risc asumat constient, nu o stangacie. S-a vazut ca Radu Muntean stie sa conduca o poveste, in Furia sau Hartia va fi albastra. Nu e la debut, ca sa-l acuzam ca schiopateaza din nestiinta. Daca vrei, e ca un pictor care dupa cateva tablouri clasice s-a apucat sa faca dreptunghiuri sau triunghiuri, sau simple pete de culoare. E o atitudine in alegerea acestui subiect de catre autor, un gest care si el trebuie interpretat ca optiune artistica.
Multe se pot spune pe seama filmului, e adevarat. Este vulnerabil, tocmai prin curajul de a fi asa cum este. Haide sa nu-l consideram un rateu numai pentru faptul ca e mai simplu si mai minimalist decat ne-am fi asteptat. Nici eu nu-l laud pana a-l ridica in slavi, am scris mai sus ce puncte slabe are, dar nu consider ca poate fi desfiintat. De ce? Pentru ca nici "A fost sau n-a fost" nu poate fi desfiintat, desi cate hibe nu i-am putea gasi? Ca n-are un personaj principal, ca nu urmareste o poveste cu introducere, climax si final (aparent!) ca la final concluzia este livrata catre spectator de un personaj care nu are nici o greutate pana acolo (operatorul, vorbind despre aprinderea felinarelor), ca nea Piscoci povesteste ceva care nu s-a intamplat in realitate (discursul lui Ceausescu si decolarea lui cu elicopterul in aceeasi zi, desi astea s-au intamplat pe 21 respectiv 22). Si multe altele. Si totusi filmul se tine, place, ba ia si premii - pe buna dreptate. Asa si "Boogie". E un experiment, o incercare de a spune in alt fel lucruri care au tot fost spuse, intr-un stil proaspat si inedit. Si nu cred ca plictiseste, desi chestia asta e subiectiva.
Ce spuneau habotnicii cand a aparut rock'n'roll-ul? "Ce Dumnezeu mai e si galagia asta"?