un text responsabil, plin de curaj ºi adevãr, scris de unul dintre cei mai talentaþi gazetari sportivi...
Lumea lui Bã ºi Bre
Cãtãlin Tolontan
13 Octombrie, 2008 |
Criza are ºi partea ei bunã. O gãsiþi aici, exprimatã cu un umor trist, de cãtre Dan C. Mihãilescu: “Lãsaþi criza în pace! Ea nu ne vrea rãul! Criza ne responsabilizeazã, ne solidarizeazã, ne recalibreazã”.
ªi mai e ceva. Acum pietrele zboarã într-o altã direcþie decît în cea consacratã. Dintr-o datã, Andrei Pleºu, Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu, Mircea Mihãieº sau Mircea Cãrtãrescu nu mai sînt obiect predilect pentru vînãtorii lor. Bãºcãlia la adresa intelectualilor s-a transferat cãtre bancheri, oamenii din BNR ºi, în general, cãtre mediul economic.
Dar se vor întoarce! Nu poate rãmîne anul neîncununat. O lucrare trebuie dusã pînã la capãt. Þintaºii vor reveni.
Pînã la os
Aºadar. Anul acesta am aflat cã Horia-Roman Patapievici e un scriitor obscur, cifrat ºi un manager catastrofal al Institutului Cultural Român.
Cã Mircea Cãrtãrescu e un poet eºuat într-un scriitor ale cãrui cãrþi fie nu au succes la public, ci doar la criticã, cazul “Orbitor”, sînt deci simandicoase, fie au prea multã prizã la public, “De ce iubim femeile”, ceea ce dovedeºte un populism jenant pentru un calofil.
ªi tot aºa, om cu om ºi femur cu femur.
Campania are o mizã simplã. Trebuie sã ne intre în cap: în România nu existã elite! Nu existã oameni care sã fi contat ca modele publice în ultimele aproape douã decenii. Nu existã o culturã a diferenþei, toþi sîntem la fel. La fel de modeºti, desigur!
Unde sînt creaþiile lor?
ªtiþi ce e, totuºi, ciudat în aceastã nivelare programaticã? Lipsa unei propuneri.
Sã acceptãm, de dragul reducerii la absurd, cã oricine ar fi reuºit, în locul lui Gabriel Liiceanu, sã facã din Editura Politicã ceea ce azi este Humanitas. La urma urmei, e clar cã “Bunul gust al libertãþii” e pe toate drumurile în România . Trãim din plin asta în ultimele douã decenii!
Dar unde putem gãsi editura dezvoltatã de cei care azi îl criticã pe Gabriel Liiceanu? Sau unde sînt textele care sã intre în cultura urbanã ºi sã circule din mail în mail, parcã în ritmul anotimpurilor, aºa cum cãlãtoresc de ani de zile, între prieteni, frazele lui Andrei Pleºu?!
În ce credea Amy?
Fie, Horia-Roman Patapievici este neiertãtor cu defectele românilor! Dar unde sînt volumele calde ºi optimiste ale celor care îl mãscãresc, în ziare sau pe tv?!
ªi unde sînt articolele cu altã temã decît Traian Ungureanu scrise de adversarii viscerali ai lui Traian Ungureanu? Analizele lui despre lumea contemporanã obosesc desigur, aºteptãm puncte de vedere serioase, nu precum aceasta în care sã se întrebe în ce credea stewardesa Amy! Ce treabã avem noi cu Amy?
Timorare
Interesul politic imediat este doar paravanul, nu mobilul real al atacului la adresa intelectualilor. Bãsescu vine ºi pleacã. Partidele alterneazã la putere. Dar o societate fãrã repere este scopul subliminal al campaniei.
Demolatorii de elite vor ca argumentul sã fie înlocuit de CAPS LOCK, iar dezbaterea publicã sã fie purtatã cu “bã”, “mã” ºi la un nivel timorant pentru partener. Dacã e nevoie de ceva poze cu stewardese, vor veni ºi acestea! Sã domine cine vorbeºte mai tare, cine scrie mai apãsat, cine are tupeu!
Ni se propune o lume în care, dupã ce Andrei Pleºu a scris astfel (
http://cosminvaman.com/2008/04/plesu...l-cu-laptopul/ )despre Valentin Stan, e firesc ºi amuzant ca acesta sã-i rãspundã aºa.
( http://www.jurnalul.ro/articole/136033/valentin-stan:-basescu-plesu-si-gheizerul-din-cap! )