Originally Posted by Led-Ze-Pencil:
|
La altii, regizorii se invechesc ca vinul bun si bine pastrat. Vezi Menzel, Forman, etc. Aduna ceva, pun una peste alta ce au invatat in cariera si nici nu se ramolesc ca ai nostri. Ca, totusi, diferenta dintre Goya's Ghosts si Amadeus nu e ca dintre Legiunea Straina si Proba de microfon (ca sa pastrez cat de cat genul). Sa nu mai zic de Pita, ca ma enervez.
De ce asta, are cineva o explicatie? De ce se 'altereaza' ai nostri?
|
Probabil fiindcä "baza" lor a fost prea subredä.
* Scoalä serioasä de film n-am avut.
* Nici vreun curent, sau altä formä de coagulare substatialä.
* Tineretea si maturizarea lor s-au dsfäsurat într-un climat pervertit ideologic; fie erau conformisti (Nicolaescu, Muresan, Drägan, Bostan, Saizescu), fie încrâncenati în atitudini de frondä (Pita, Daneliuc).
* Reperele lor erau:
- un public "de masä", needucat, gregar, neformând nicidecum o "piatä". vie, reactivä, interactivä
- o presä conventionalä
- iesiri peste hotare insuficiente pentru a forma un contact coerent cu niste receptori obiectivi.
Una peste alta, NIMIC care sä le cultive talentele native, sä le confere datele necesare unei evolutii sänätoase în timp. S-au estropiat, s-au pipernicit, ca niste copaci buni si sänätosi plantati într-o stepä aridä.
La unii (Pita, Daneliuc) a contat mult infatuarea si megalomania. Nu întâmplätor, Tatos si Veroiu n-o aveau, erau oameni modesti si de bun-simt (culmea, au murit prematur...). Nici Märgineanu nu era un infatuat - la el pesemne au contribuit doar factorii exteriori enumerati mai sus.