La altii, regizorii se invechesc ca vinul bun si bine pastrat. Vezi Menzel, Forman, etc. Aduna ceva, pun una peste alta ce au invatat in cariera si nici nu se ramolesc ca ai nostri. Ca, totusi, diferenta dintre Goya's Ghosts si Amadeus nu e ca dintre Legiunea Straina si Proba de microfon (ca sa pastrez cat de cat genul). Sa nu mai zic de Pita, ca ma enervez.
De ce asta, are cineva o explicatie? De ce se 'altereaza' ai nostri?
|