Originally Posted by Bogie:
|
lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice;
|
aici sunt si eu de acord, acum ca am vazut filmul: mi se pare un dezechilibru intre cele doua lumi intre care penduleaza Boogie:
- Viata de familie, afacerile - chiar de succes - nu i-au fost bagate pe gat personajului, sunt alegerile lui. Nu l-a fortat nimeni sa aiba familie, un copil (adorabil dealtfel), succes in cariera. Deci am putea presupune ca e ok cu situatia lui. Asta pe de o parte.
- Pe celalalt taler ar veni o bauta cu niste amici simpaticuti, nu mai mult, dar niste ratati, dezabuzati si blazati sadea, cu care petrece jalnic. Se si vede ca are un gust amar chiar in timp ce se "distreaza" cu ei. Mi se pare ca nu echilibreaza o viata de familie cat de cat reusita si o cariera. Mi se pare ca, vorba aia, "nu se merita, dom'le!" Poti compara binele lui de acasa, atat cat e, cu un chef de-o noapte si-un futai facut mai mult in sila? Totul in numele unor ani trecuti si ai unei prietenii discutabile (in fond nu l-a mai sunat pe ala de 3 ani, desi sunt in acelasi oras etc...)
Prietenii cu care ma mai vad intamplator din cand in cand si cu care imi "dau in stamba" sunt ei ratati, in felul lor, dar unul a vrut sa urce pe Everest (a ajuns doar pana la poalele lui
) altul era un geniu la chitara (acum cazut) altul era poet si s-a ales praful. Pentru retrairea unor astfel de amintiri, zic eu, merita sa-ti pui eventual in pericol viata de familie. Sau nu ca merita, dar e mai credibil ca ai putea s-o faci. Nimic spectaculos insa in evocarile/amintirile celor 3 : un tip care s-a aruncat pe geam, un Boogie mai sever cu ospatarii, betii prelungite... Atat.
De aia zic eu ca e dezechilibrat. Teoria cu "ingustarea" a lui Gorzo suna frumos, dar nu prea se aplica aici. Citez: "fara a ne baga pe gat nicio ju�*decata, nicio stare, el ne arata cum toate vie�*tile se stramteaza si se inchid, cum adevarata viata - a per�*sonajelor, a lui, a mea, a dvs. - inseamna stramtare si inchidere. "
http://www.24fun.ro/index.php?a=2538&p=2
Bauta de acum din film nu e mai prejos de cele dinainte, din tinerete, nu se sugereaza nicaieri asta. Iar daca asa a fost mereu, mare lucru n-a pierdut Boogie cand a iesit din anturaj. Prietenia lor n-a fost de 'frati de cruce' ca acum ei sa fie niste straini. Cat despre viata de familie... Evident, exista stereotipul asta: te-ai insurat, ai copii, gata, s-a terminat cu distractia. O fi asta o ingustare, nu stiu. Barbatul in criza totusi vrea sa retraiasca momentele lui "astrale", anii cand totul parea posibil, cand tintea spre ceva si avea incredere ca se va implini. E cazul aici?
Filmul mi-a placut totusi, in ciuda acestui dezechilibru. E trist, elegiac chiar, cehovian daca vreti, are sarm. Am simtit unde bate si am completat de la mine ca sa refac echilibrul ala, filmul m-a stimulat sa fac asta - e si asta un merit. Il consider o reusita. Cat despre profesionalism, nu se mai pune problema.