[gionloc]

Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în "E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.

is de acord cu tot ce ai zis (si de aia is si io curios sa revad filmul), am lasat doar portiunea asta pentru a intari o idee de-a mea.

filmul asta sta in gesturile alea sau in starea aialalta. fara ele e zero. daca le rateaza in numite clipe (evident ca nu e zero), insa credibilitatea lui ca proiect artistic scade. cind realizezi un complex cinematografic (stari, portrete, destine), credibilitatea asta tine de o suma de factori incare unul sau doi nu pot anula o imagine de ansamblu si, uneori, nu pot subrezi un proiect, mai ales daca afectiv el iti vorbeste direct (atunci nu mai esti chiar obiectiv, dar sa nu mai complicam povestea aci).
cind filmul are doua-trei elemente pe care isi construieste o argumentatie, daca unu dintre ele nu e solid, deja se clatina tot edificiul. dincolo de asta, da, adevarat, raportarea la aceste elemente probabil ca tine de felul in care te asezi in relatie cu nuditatea esentializata a povestii, dupa exprimarea ta.
ma uitam la film, la tiff, si imi sareau in ochi elementele pe care le prezentam in cronica. filmul ma cistiga, 5 - 10 minute imi crestea pulsul , apoi scapa o galusca (gesturi, replici, atitudine) si iarasi trebuia sa o iau de la capat cu crescendo-ul... pina la final, cind m-a fermecat.
acum, ca nu mai astept nimic de la film, poate m-as bucura mai mult de istoria sa. sper sa soseasca prin cluj, sau sa il prind pe undeva cind oi ajunge eu in bucuresti.