Hai sä torn si eu putin gaz peste foc
Joi, la gala EuroFilm, väzându-l a doua oarä, mi-a pläcut
si mai mult!
In primul rând, faptul cä stiam deja ce se va întâmpla (si
cum se va întâmpla) a ridicat cu atât mai sus nivelul stärii - paranoia, teroarea, claustrarea, tensiunea în general.
In al doilea rând, asa cum se întâmplä întotdeauna, a doua oarä am fost obligatoriu mult mai atent si sensibil la detalii, nuante, etc. - iar rezultatele au fost eminamente pozitive.
Totodatä, mereu am fost foarte constient de analiza lui Gionloc, si am privit filmul si din aceastä perspectivä. Cred cä acum pot da un räspuns ferm, desi de fapt nu aduce nimic nou fatä de opinia mea anterioarä, confirmând-o doar.
Scumpe - toate observatiile tale sunt corecte; nepotrivirea nu vine din fondul lor, ci dintr-o extrem de finä adecvare la realitate - în sensul cä dezideratele pe care ti le bazezi (de exemplu: nu s-a speculat îndeajuns starea cutare, ar fi fost necesar sä dezvolte mai intens ideea de cutare, nu s-a fructificat pânä la capät cutare sansä) nu sunt peste tot obligatorii, sau unice ca variante. Simplu spus: "tu asa ai fi fäcut" - si ar fi fost bine, da! Dar si varianta Pintilei/Dorobantu e la fel de valabilä. Adicä, acea problemä a orizontului de asteptare pe care am enuntat-o încä de data trecutä
Apoi, dacä tinem neapärat sä facem si o raportare conjuncturalä (lucru legitim, în fond, de vreme ce filmul existä nu în vid, ci într-un întreg sistem de comparatii cu altele), cea relevantä nu mi se pare deloc raportarea de ordinul productiei ("e excelent, când stai sä te gândesti cu ce economie de bani si mijloace l-au fäcut!"), ci cea de ordin
artistic - si anume: "e excelent, când îl compari cu toate celelalte filme românesti actuale" (inclusiv de la casele cele mai mari!). Chiar si la Porumboiu, Puiu, Caranfil, Muntean, Mungiu, Jude, Höfer, gäsesti în destule locuri erori relative de factura celor atât de minutios analizate de tine. Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în
"E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.
Deci, eu cred cä integrarea justä a analizei tale ar fi cam asa: sä nu fie privitä ca o viziune atotcuprinzätoare asupra filmului, ci doar ca una aplecatä programatic si foarte meticulos asupra neîmplinirilor lui - ceea ce, în fond, e absolut necesar!