|
Tragic topicul asta. L-am citit aseara pe nerasuflate, dar de abea azi imi permit o analiza.
Nota: daca gresesc sau supar pe cineva imi cer anticipat scuze. Nu cunosc problema, sunt obligat sa judec doar pe ce citesc.
1. sunt curios sa vad materialele finite, insa - obsesia mea, ca am si eu una, ca tot omul - e laboratorul. Presupun ca nu avem la dispoztie un laborator (vezi topicul Biblia Scenaristului), si ca echipa s-a aruncat direct in focul scrisului.
2. Pitbull ca lider al grupului e ok, datorita experientei vaste pe care o are si pe care cred ca nu i-o poate contesta nimeni.
Intrebarea e daca Pitbull a ridicat grupul undeva la nivelul sau. Aici e nevoie de cu totul altceva decat experienta scenaristica, si anume experienta pedagica. A fost Pitbull un bun pedagog, si nu doar un lider marcant? Fac o analogie cu meseria de animator. Sa spunem ca primesc pentru un film un grup de tineri foarte talentati, dar care au legaturi tangentiale cu animatia. Pot sa ii folosesc la un film? Nu. Pot sa incep filmul cu ei si sa le explic pe parcurs? Nu. Animatia e un procedeu foarte laborios, si nu permite timpi morti. Solutia e una singura: inainte de a incepe sunt nevoit sa le predau un curs-fulger. Ideea e sa nu ma impun ca o figura marcanta, ci sa le prezint un sistem logic de care sa se serveasca.
3. Nu cred - si rog sa fiu corectat daca gresesc - ca a existat un laborator, nu cred ca au existat fise de personaje, caracterizari - tipuri temperamentale (psihologice) si constitutionale (antropologice) -, cautari in mecanismul umorului (si cred ca solutia cea mai sigura era tot radacina, procedeele de fabricare a comicului din studiul lui Bergson), tatonari etc. Am dat ca exemplu pe un topic volumul imens de notite si crochiuri facut de Toparceanu pentru Minunile Sf. Sisoe. Nu cred ca s-a facut asa ceva. Cred ca atmosfera a fost una extrem de degajata, boema, si toata lumea s-a aruncat direct pe scris.
Faptul ca scenariul a fost pana la urma distrus dovedeste ca in spatele sau nu a existat un mecanism de principii si directii migalos construit (din nou fac trimitere la nuvela lui Toparceanu), si ca lucrurile s-au reglat din mers. Mai corect spus singurul reper al scenariului a fost insusi scenariul, in timp ce la Toparceanu reperul e exterior, aproape 300 de pagini. Practic o sursa inepuizabila pentru alte inca 100 de nuvele.
In realitate nu a existat un concept care sa sudeze echipa, ci doar o atmosfera boema. Atmosfera e singura care a alimentat scenariul. Dovada ca la al doilea draft, cand atmosfera se racise si probabil ca incepusera discutiile, scenariul a iesit fad. Stiu ca par stupid, insa am si eu dreptul la o opinie: un laborator riguros functioneaza ca un reper solid, indiferent de metamorfozele scenariului. Cand ai un laborator nu pornesti niciodata de la zero, chiar schimbi scenariul cu totul.
Atentie, a nu se confunda laboratorul cu variantele unui scenariu! Nu poti spune Am un laborator pentru ca am rescris scenariul de 1000 de ori. Laboratorul e un blueprint, scenariul e separat. Laboratorul e un ghid, scenariul un obiect care se poate modela uneori la nesfarsit.
Imi pare rau ca s-a depus o munca titanica, insa directia in care s-a mers a fost gresita. Cred ca topicul asta serveste si ca o lectie.
|