[illotempore2002]

Imi propun sa epatez cu fiecare mesaj in asa fel incat sa devin o pata luminoasa pana ajung guru. (sper ca am inceput bine) Ciudat ca primesc astfel de reprosuri din partea unei persoane care a deschis un card de subiecte inutile si care gaseste mereu un compliment onctuos chiar si pentru cei mai anosti forumisti, dar care nu ezita sa faca publice detalii care nu se cuvin a fi expuse (oare ipocrizia mai e tot la mine?). Pe Dragomara nu am atacat-o fara motiv. Mi-am justificat critica. Ce sa mai vorbesc de stilul dumneavoastra?(cat de perfida este utilizarea pronumelui personal de politete la nivelul de grota prin care misuna nevertebrate, poate si un vierme inelat). Eu macar nu sunt prolix si nici de un sentimentalism toxic. Am pacatele mele, dar infinit mai putine decat ale dumneavoastra.
Si eu inteleg ca aveti veleitati plastice, dar portrtul psihologic pe care ati incercat sa mi-l faceti este foarte inabil construit. Cum pot coabita intr-o persoana asociabilitatea si pragmatismul?("introvertit", "orientarea spre trebuinte-beneficii-instincte"?) Nu mai vorbesc despre felul in care cuplati cuvintele("orientare spre instincte", "toleranta la frustrare slaba") pentru ca inteleg ce doriti sa imi comunicati si nu mai vreau sa ma etichetati din nou ca pedant. Poate ca am o personalitate oximoronica sau sunt in anticamera schizofreniei. Mai aveti de lucrat pana sa obtineti macar un crochiu. Se pare ca nu prea l-ati citit cu atentie pe Patapievici daca ati ajuns la concluzia ca incerc sa il imit. Oricum, nu ii admir stilul (academic si, uneori, arid).
Cred ca nu ar trebui sa imi mai cititi mesajele daca va plictisesc intr-o asemenea masura. Mai ales ca ma apuc serios de citit scriitori din avangarda romana cat de curand (sa vedeti atunci extravaganta!). As putea sa aleg o maxima care sa i se opuna aforismului lui Beaumarchais, dar e suficient sa citesti "Barbierul din Sevilla" ca sa vezi cata culoare e in opera lui. Problema e sa stii cum sa o folosesti.
Ma uit acum la numarul mesajelor inscris sub poza aia de vampa de la avatarul dumneavoastra. Imi pare rau ca am mai comentat adagiul lui B. 797. "Ceea ce e exagerat e insignifiant". Eu o sa imi economisesc energia.
L.E. Uitasem de problema "sensibilitatii". Poate ca nu simpatizez genul de sensibilitate la care va referiti cand vorbiti de Dragomara. Eu stiam ca "introvertitii" sunt totusi priviti ca persoane sensibile. Nici nu admir bunurile(materiale sau nu) exhibate mahalageste. Poate tot pentru ca-s introvertit.

tine-ne la curent cu avangarda romana.....sunt un mare fan si sunt exact la acest capitol din cultura :love: