In urma cu cativa ani, pe TVR 1, a rulat un serial produs de Disney dupa 101 Dalmatieni. Era vorba de un serial pentru copii, intelegand un public de la 3 la 8 ani. Am urmarit un episod impreuna cu nepotelul meu de 5 ani, si mi-am dat seama ce diferenta e intre desenul animat pentru copii si cel pentru adolescenti si adulti.
Personajele si decorurile erau puternic stilizate, fara linia nervoasa specifica filmului. Miscarile nu erau deloc spectaculoase, ci doar corecte si economice, si era clar ca producatorii nu puneau accent pe naturalete. Povestea era antrenanta - catelusii sunt fugariti de Cruella si ajung intr-o mina parasita, de unde se imbarca pe un trenulet, hmm, nu mai tin minte exact! -, insa m-a frapat totala lipsa de umor. Pustiul urmarea episodul cu sufletul la gura si batea din palme la fiecare urmarire. Lipsa umorului si absenta acelui "balet animat" al miscarilor casei Disney nu-l deranja catusi de putin. Mi-am dat seama ca la 5 ani nu prea ai habar ce-i aia gluma sau ironie, asa ca diferenta dintre serial si filmul original mi-a aparut foarte clara.
http://www.youtube.com/watch?v=Xct7TILCDiY
Filmele lui Disney sunt destinate nu copiilor, ci familiei, intelegand o dupa amiaza placuta la cinematograf (nu existau DVD-uri sau videocasete pe vremea aia), tu, pustiul de 10-12 ani impreuna cu mama si tata. Era clar ca adultii cumparau bilet, nu copii, asa ca filmul trebuia sa aiba cate ceva pentru toata lumea. Televiziunea isi permite sa imparta publicul pe varste, cinmatograful nu. N-ai cum sa aduni o sala de copii la Kung Fu Panda, Shrek sau Ratatouille. Ai da faliment.