Cinemagia Forum - View Single Post

Pashpix · 15 Sep 2008, 12:23

Adio, „cel mai iubit dintre pãmânteni”!

Florentina Ciuverca, Doinel Tronaru (Luni, 15 Septembrie 2008)

Trupul neînsufleþit al artistului va fi repatriat în aceastã dupã-amiazã, urmând cã mâine sã fie depus în holul Teatrului Naþional.

Marele actor ªtefan Iordache a murit ieri dimineaþã, în jurul orei 9.00, în clinica de hematologie din cadrul Spitalului Wilhelminen din Viena, în urma unui stop cardio-respirator. Actorul, despre care se bãnuieºte cã ar fi suferit de mai mult timp de leucemie ºi cirozã hepaticã, a fost internat sãptãmâna trecutã la Spitalul Elias din Bucureºti, iar vineri a fost transportat la cea mai mare clinicã de hematologie din Austria.
Apropiaþii familiei spun cã actorul, care se afla la Viena însoþit de unul dintre prietenii sãi din copilãrie, s-a stins în timpul vizitei medicale de dimineaþã, deºi cu o zi înainte pãrea sã se simtã foarte bine. Familia a cerut conducerii celor douã spitale ca starea de sãnãtate a artistului sã rãmânã confidenþialã, dorinþã respectatã atât de medicii din România, cât ºi de reprezentanþii spitalului Wilhelminen.
Surse apropiate familiei ne-au declarat cã trupul neînsufleþit al artistului va fi repatriat în aceastã dupã-amiazã, urmând cã mâine sã fie depus în holul Teatrului Naþional. Potrivit dorinþei actorului, va fi înhumat în comuna Gruiu, unde se retrãsese de câþiva ani.

Tristeþe la teatrul Nottara

Ieri, pe holurile Teatrului Nottara, unde actorul a urcat de cele mai multe ori pe scenã, cei câþiva slujbaºi de duminicã fumau triºti ºi îl pomeneau pe marele actor. Paula Ticovschi, garderobierã ºi plasatoare la teatru, l-a vãzut de nenumãrate ori pe ªtefan Iordache, dincolo de rolurile de pe scenã. “Era un om minunat, ce sã mai zic! Nu cu nasul pe sus, cum mai sunt unii actori din generaþia asta mai tânãrã. Era din generaþia veche, valoroasã. Dacã un om de pe stradã n-avea bani sã intre la spectacol, venea el, îl lua ºi-i cumpãra bilet, numai sã vinã la teatru”, povesteºte garderobiera.

“Avea doar niºte ameþeli…”

Lumea teatrului ºi a filmului ºi-a pierdut ieri unul dintre cei mai talentaþi, discreþi ºi riguroºi artiºti. Cel mai iubit dintre actori a fost, pe rând, Raskolnikov, Hamlet, Richard al III-lea, Victor Petrini, Iisus, Titus Andronicus, Prinþul Potemkin. “Sunt câte o particicã din fiecare personaj ºi ce-a mai rãmas din mine nu mai ºtiu. Gândeºte-te cã am nãscut - cã îmi place sã spun asta, cã am nãscut – sã zic 60 de personaje de teatru ºi toate grele, toate importante, ºi 50 de film, plus televiziune sau radio. ªi te pierzi”, mãrturisea maestrul într-un interviu acordat EVZ. „A dispãrut unul dintre cei mai mari artiºti români din toate timpurile”, spune Ion Caramitru, director al Teatrului Naþional din Bucureºti ºi vechi coleg de scenã. „E atât de neaºteptat, de îngrozitor, cã nu ºtiu pe ce sã mã sprijin. Pentru teatrul românesc, e o pierdere de proporþii cosmice”.

La fel ca toþi apropiaþii actorului, Caramitru n-a bãnuit cã starea sa ar fi atât de gravã: „Am vorbit la telefon cu el chiar înainte sã plece ºi pãrea cã se simte bine, avea doar niºte ameþeli”. La Teatrul Naþional, Iordache a jucat ºi ultimul sãu mare rol, Prinþul Potemkin din „Ecaterina cea Mare”, alãturi de Maia Morgenstern.

Amintiri de la ªarpele Roºu

De 15 ani, ªtefan Iordache fugea de „mizeria” din viaþa publicã ºi de Bucureºti la via lui din Gruiu, de lângã Snagov. Îl aºteptau acolo 3000 de metri pãtraþi de liniºte. Viþã de vie ºi livezi, butoaie cu vinul casei, trei motani ºi o casã frumoasã cu verandã. „Ultima datã ne-am vãzut la ziua lui, pe 3 februarie, ºi am stat pânã dimineaþa la vorbã, doar noi doi. Mergeam des la el la þarã, ne aminteam cum ne-am cunoscut la ªarpele Roºu, când aveam 18 ani, culegeam struguri, cântam, fãceam haz. I se însenina faþa când mã vedea ºi eu îl luam în braþe ca pe un frate. Voi sta la cãpãtâiul lui pânã îl înmormânteazã, o clipã nu plec de acolo. Eu am pierdut un frate!”, ne-a mãrturisit bunul sãu prieten, lãutarul Nelu Ploieºteanu, care a plâns îndelung, „ca o femeie”, la primirea veºtii.
În 2003, cei doi au înregistrat, împreunã cu Gheorghe Dinicã, albumul "Cântece de petrecere". Mult prea îndurerat de veste, prietenul de-o viaþã al maestrului, Gheorghe Dinicã, a avut o singurã rugãminte: „Lãsaþi timpul sã curgã, vreau sã-mi trãiesc durerea. Sunt ºocat, de-abia am aflat. Este o dureroasã pierdere, e vorba de prietenul meu care s-a dus”.

”Dispare o generaþie…”

ªerban Marinescu, regizorul care i-a oferit rolul lui Victor Petrini în “Cel mai iubit dintre pãmânteni”, plângea. “Nu pot sã vã spun nimic. Iertaþi-mã. Tot ce-am fãcut împreunã este acolo, pe ecran”.

"Se dã semnalul dispariþiei unei întregi generaþii", e de pãrere maestrul Sergiu Nicolaescu. “E o pierdere foarte mare pentru mine. Începe sã disparã o generaþie ºi asta într-un moment în care nu li se mai acordã încredere celor care au desãvârºit cinematografia româneascã. Mi-l amintesc de la primul rol pe care l-a avut, într-un film al lui Titus Popovici. L-am remarcat atunci ºi i-am spus lui Titus „ãsta e un mare talent”.

Dispariþia bruscã a actorului l-a întristat profund pe Alexandru Arºinel.
“A dispãrut cu totul pe neaºteptate un mare actor, un actor imens, care era în stare sã þinã publicul în mânã ca nimeni altul. Avea un farmec deosebit, unicat. A fost o mare personalitate, împãtimit de teatru ºi de dragostea de spectatori. Nu dãdea semne cã vrea sã ne pãrãseascã. Sunt efectiv rãvãºit. Nu credeam sã disparã la o sãptãmânã dupã ce s-a internat”.

Pe scenã l-a întruchipat pe Isus

“Numele purtat de marele actor ºi impus de arhidiaconul ªtefan, cel dintâi mucenic creºtin, este de origine greacã – “stephanos” – ºi înseamnã “coroanã”, cea cu care erau încununaþi învingãtorii. Invoc acest lucru pentru cã ªtefan Iordache, pe care l-am cunoscut foarte bine, era un om foarte credincios. Camera în care dormea era plinã de icoane, iar pe scenã l-a întruchipat pe Iisus în “Maestrul ºi Margareta”, spune Ludmila Patlanjoglu, critic de teatru, autoarea cãrþii “Regele scamator – ªtefan Iordache” (ed. Nemira).

Cãlãtoria care l-a tulburat cel mai mult în viaþã a fost cea la Pãmântul Sfânt. O trãire extraordinarã, ca ºi credinþa, despre care prefera sã vorbeascã prin tãcere. ªtefan Iordache a fost actorul-rege pe scena vieþii, în artã ºi iatã este ºi acum, la întâlnirea sa cu moartea – el trece la Domnul într-o zi mare, Înãlþarea Sfintei Cruci. În ultimele rânduri din cartea noastrã, din capitolul ultim, intitulat “Jocul cu moartea?”, ªtefan Iordache mãrturisea: “Kazantzakis spunea: “Pãmântul e femeia care aºteaptã sã fie fecundatã de ploaie, de apã. ªi deasupra tuturor – Mãria Sa Soarele”. Probabil cã, atunci când voi fi pãmânt, voi simþi ºi mai bine mângâierea apei ºi mângâierea soarelui...””.

TEATRU ªI FILM

Peste 100 de roluri, în 45 de ani de carierã

ªtefan Iordache s-a nãscut pe 3 februarie 1941, la Calafat. A debutat la 22 de ani, în filmul „Strãinul“, dupã romanul lui Titus Popovici.

I-au urmat alte 30 de roluri în film, printre care „De ce trag clopotele, Miticã?“ (1981), „Concurs“ (1982), „Glissando“ (1985), „Noiembrie, ultimul bal“ (1989) ºi „Cel mai iubit dintre pãmânteni“ (1993). Afirmat pe scena Teatrului Nottara, ªtefan Iordache a jucat la Teatrul Mic, Teatrul Naþional din Craiova ºi Teatrul Naþional Bucureºti. Dintre cele 60 de roluri în teatru, s-au bucurat de mare succes cele din „Crimã ºi pedeapsã“ (1970), „Hamlet“ (1974), „Richard al III-lea“ (1983), „Maestrul ºi Margareta“ (1980), „Prinþul negru“ sau „Fuga“ (1995). În 2003, a jucat în „Lolita“, iar un an mai târziu, în „Alex ºi Morris“.

Cel mai recent rol a fost Prinþul Potemkin în „Ecaterina cea Mare“, pusã în scenã de Cornel Todea la TNB. A primit Premiul UNITER pe 2001 pentru cel mai bun actor, pentru partitura din „Barrymore“. Pasionat de muzicã, actorul ºi-a lansat propriul album, „Magazinul meu de vise“, în 2007.
De asemenea, a colaborat cu Gheorghe Dinicã ºi Nelu Ploieºteanu la albumul „Cântece de petrecere“ (2003). A cântat în duet cu Sanda Ladoºi pe albumul cântãreþei, „Nu mã iubi“ (1997). (Doinel Tronaru)

15 Sep 2008, 12:23	#19
Pashpix Guru Join Date: Apr 2007 Posts: 559	Adio, „cel mai iubit dintre pãmânteni”! Florentina Ciuverca, Doinel Tronaru (Luni, 15 Septembrie 2008) Trupul neînsufleþit al artistului va fi repatriat în aceastã dupã-amiazã, urmând cã mâine sã fie depus în holul Teatrului Naþional. Marele actor ªtefan Iordache a murit ieri dimineaþã, în jurul orei 9.00, în clinica de hematologie din cadrul Spitalului Wilhelminen din Viena, în urma unui stop cardio-respirator. Actorul, despre care se bãnuieºte cã ar fi suferit de mai mult timp de leucemie ºi cirozã hepaticã, a fost internat sãptãmâna trecutã la Spitalul Elias din Bucureºti, iar vineri a fost transportat la cea mai mare clinicã de hematologie din Austria. Apropiaþii familiei spun cã actorul, care se afla la Viena însoþit de unul dintre prietenii sãi din copilãrie, s-a stins în timpul vizitei medicale de dimineaþã, deºi cu o zi înainte pãrea sã se simtã foarte bine. Familia a cerut conducerii celor douã spitale ca starea de sãnãtate a artistului sã rãmânã confidenþialã, dorinþã respectatã atât de medicii din România, cât ºi de reprezentanþii spitalului Wilhelminen. Surse apropiate familiei ne-au declarat cã trupul neînsufleþit al artistului va fi repatriat în aceastã dupã-amiazã, urmând cã mâine sã fie depus în holul Teatrului Naþional. Potrivit dorinþei actorului, va fi înhumat în comuna Gruiu, unde se retrãsese de câþiva ani. Tristeþe la teatrul Nottara Ieri, pe holurile Teatrului Nottara, unde actorul a urcat de cele mai multe ori pe scenã, cei câþiva slujbaºi de duminicã fumau triºti ºi îl pomeneau pe marele actor. Paula Ticovschi, garderobierã ºi plasatoare la teatru, l-a vãzut de nenumãrate ori pe ªtefan Iordache, dincolo de rolurile de pe scenã. “Era un om minunat, ce sã mai zic! Nu cu nasul pe sus, cum mai sunt unii actori din generaþia asta mai tânãrã. Era din generaþia veche, valoroasã. Dacã un om de pe stradã n-avea bani sã intre la spectacol, venea el, îl lua ºi-i cumpãra bilet, numai sã vinã la teatru”, povesteºte garderobiera. “Avea doar niºte ameþeli…” Lumea teatrului ºi a filmului ºi-a pierdut ieri unul dintre cei mai talentaþi, discreþi ºi riguroºi artiºti. Cel mai iubit dintre actori a fost, pe rând, Raskolnikov, Hamlet, Richard al III-lea, Victor Petrini, Iisus, Titus Andronicus, Prinþul Potemkin. “Sunt câte o particicã din fiecare personaj ºi ce-a mai rãmas din mine nu mai ºtiu. Gândeºte-te cã am nãscut - cã îmi place sã spun asta, cã am nãscut – sã zic 60 de personaje de teatru ºi toate grele, toate importante, ºi 50 de film, plus televiziune sau radio. ªi te pierzi”, mãrturisea maestrul într-un interviu acordat EVZ. „A dispãrut unul dintre cei mai mari artiºti români din toate timpurile”, spune Ion Caramitru, director al Teatrului Naþional din Bucureºti ºi vechi coleg de scenã. „E atât de neaºteptat, de îngrozitor, cã nu ºtiu pe ce sã mã sprijin. Pentru teatrul românesc, e o pierdere de proporþii cosmice”. La fel ca toþi apropiaþii actorului, Caramitru n-a bãnuit cã starea sa ar fi atât de gravã: „Am vorbit la telefon cu el chiar înainte sã plece ºi pãrea cã se simte bine, avea doar niºte ameþeli”. La Teatrul Naþional, Iordache a jucat ºi ultimul sãu mare rol, Prinþul Potemkin din „Ecaterina cea Mare”, alãturi de Maia Morgenstern. Amintiri de la ªarpele Roºu De 15 ani, ªtefan Iordache fugea de „mizeria” din viaþa publicã ºi de Bucureºti la via lui din Gruiu, de lângã Snagov. Îl aºteptau acolo 3000 de metri pãtraþi de liniºte. Viþã de vie ºi livezi, butoaie cu vinul casei, trei motani ºi o casã frumoasã cu verandã. „Ultima datã ne-am vãzut la ziua lui, pe 3 februarie, ºi am stat pânã dimineaþa la vorbã, doar noi doi. Mergeam des la el la þarã, ne aminteam cum ne-am cunoscut la ªarpele Roºu, când aveam 18 ani, culegeam struguri, cântam, fãceam haz. I se însenina faþa când mã vedea ºi eu îl luam în braþe ca pe un frate. Voi sta la cãpãtâiul lui pânã îl înmormânteazã, o clipã nu plec de acolo. Eu am pierdut un frate!”, ne-a mãrturisit bunul sãu prieten, lãutarul Nelu Ploieºteanu, care a plâns îndelung, „ca o femeie”, la primirea veºtii. În 2003, cei doi au înregistrat, împreunã cu Gheorghe Dinicã, albumul "Cântece de petrecere". Mult prea îndurerat de veste, prietenul de-o viaþã al maestrului, Gheorghe Dinicã, a avut o singurã rugãminte: „Lãsaþi timpul sã curgã, vreau sã-mi trãiesc durerea. Sunt ºocat, de-abia am aflat. Este o dureroasã pierdere, e vorba de prietenul meu care s-a dus”. ”Dispare o generaþie…” ªerban Marinescu, regizorul care i-a oferit rolul lui Victor Petrini în “Cel mai iubit dintre pãmânteni”, plângea. “Nu pot sã vã spun nimic. Iertaþi-mã. Tot ce-am fãcut împreunã este acolo, pe ecran”. "Se dã semnalul dispariþiei unei întregi generaþii", e de pãrere maestrul Sergiu Nicolaescu. “E o pierdere foarte mare pentru mine. Începe sã disparã o generaþie ºi asta într-un moment în care nu li se mai acordã încredere celor care au desãvârºit cinematografia româneascã. Mi-l amintesc de la primul rol pe care l-a avut, într-un film al lui Titus Popovici. L-am remarcat atunci ºi i-am spus lui Titus „ãsta e un mare talent”. Dispariþia bruscã a actorului l-a întristat profund pe Alexandru Arºinel. “A dispãrut cu totul pe neaºteptate un mare actor, un actor imens, care era în stare sã þinã publicul în mânã ca nimeni altul. Avea un farmec deosebit, unicat. A fost o mare personalitate, împãtimit de teatru ºi de dragostea de spectatori. Nu dãdea semne cã vrea sã ne pãrãseascã. Sunt efectiv rãvãºit. Nu credeam sã disparã la o sãptãmânã dupã ce s-a internat”. Pe scenã l-a întruchipat pe Isus “Numele purtat de marele actor ºi impus de arhidiaconul ªtefan, cel dintâi mucenic creºtin, este de origine greacã – “stephanos” – ºi înseamnã “coroanã”, cea cu care erau încununaþi învingãtorii. Invoc acest lucru pentru cã ªtefan Iordache, pe care l-am cunoscut foarte bine, era un om foarte credincios. Camera în care dormea era plinã de icoane, iar pe scenã l-a întruchipat pe Iisus în “Maestrul ºi Margareta”, spune Ludmila Patlanjoglu, critic de teatru, autoarea cãrþii “Regele scamator – ªtefan Iordache” (ed. Nemira). Cãlãtoria care l-a tulburat cel mai mult în viaþã a fost cea la Pãmântul Sfânt. O trãire extraordinarã, ca ºi credinþa, despre care prefera sã vorbeascã prin tãcere. ªtefan Iordache a fost actorul-rege pe scena vieþii, în artã ºi iatã este ºi acum, la întâlnirea sa cu moartea – el trece la Domnul într-o zi mare, Înãlþarea Sfintei Cruci. În ultimele rânduri din cartea noastrã, din capitolul ultim, intitulat “Jocul cu moartea?”, ªtefan Iordache mãrturisea: “Kazantzakis spunea: “Pãmântul e femeia care aºteaptã sã fie fecundatã de ploaie, de apã. ªi deasupra tuturor – Mãria Sa Soarele”. Probabil cã, atunci când voi fi pãmânt, voi simþi ºi mai bine mângâierea apei ºi mângâierea soarelui...””. TEATRU ªI FILM Peste 100 de roluri, în 45 de ani de carierã ªtefan Iordache s-a nãscut pe 3 februarie 1941, la Calafat. A debutat la 22 de ani, în filmul „Strãinul“, dupã romanul lui Titus Popovici. I-au urmat alte 30 de roluri în film, printre care „De ce trag clopotele, Miticã?“ (1981), „Concurs“ (1982), „Glissando“ (1985), „Noiembrie, ultimul bal“ (1989) ºi „Cel mai iubit dintre pãmânteni“ (1993). Afirmat pe scena Teatrului Nottara, ªtefan Iordache a jucat la Teatrul Mic, Teatrul Naþional din Craiova ºi Teatrul Naþional Bucureºti. Dintre cele 60 de roluri în teatru, s-au bucurat de mare succes cele din „Crimã ºi pedeapsã“ (1970), „Hamlet“ (1974), „Richard al III-lea“ (1983), „Maestrul ºi Margareta“ (1980), „Prinþul negru“ sau „Fuga“ (1995). În 2003, a jucat în „Lolita“, iar un an mai târziu, în „Alex ºi Morris“. Cel mai recent rol a fost Prinþul Potemkin în „Ecaterina cea Mare“, pusã în scenã de Cornel Todea la TNB. A primit Premiul UNITER pe 2001 pentru cel mai bun actor, pentru partitura din „Barrymore“. Pasionat de muzicã, actorul ºi-a lansat propriul album, „Magazinul meu de vise“, în 2007. De asemenea, a colaborat cu Gheorghe Dinicã ºi Nelu Ploieºteanu la albumul „Cântece de petrecere“ (2003). A cântat în duet cu Sanda Ladoºi pe albumul cântãreþei, „Nu mã iubi“ (1997). (Doinel Tronaru)