[Pitbull]

Gionloace, sä-ti fie de-nvätäturä! Al'dat sä nu mai zici cä vii marti - eu m-am relaxat, si-acum uite, fúräm în contratimp.
Dar între timp, ati continat în topicul de dincolo, iar argumentele aduse au mai clarificat unele lucruri.
Printre altele, cred cä întrezäresc o anume träsäturä a ta, asupra cäreia se cade sä-ti atrag atentia (se semnalase si la "Tache" - tii minte discutia noasträ din Läptärie - dar aici e putin mai problematicä) - si anume, un soi de subiectivism legat nu de persoane sau alte elemente conexe filmului, ci de propriul täu orizont de asteptare, care de regulä e foarte exigent. Mi se pare evident cä, de la "Elevator", asteptai ceva anume (poate nu neapärat de la el însusi ca film - nu stiu dacä aflasesi în prealabil ceva despre el, pentru a-i crea acea expectativä - dar în orice caz de la acest gen de film). In observatiile tale se regäsesc destule remarce de tipul "eu asa as fi fäcut", sau "as fi vrut". Evident, tu nu esti un täntäläu, deci toate sunt valabile - dar problema e cä nu sunt absolute. Faptul cä Dorobantu a optat pentru alte variante (adesea, doar la nivel de dozaj; tu spui: "As fi preferat mai mult / mai putin..." din cutare - urlete, pumni în pereti, etc.) nu-i reduce nivelul. Solutiile lui sunt echivalente.
(Fac aici o precizare: recomandarea mea este nu sä-ti atenuezi severitatea - o exigentä ca a ta e extrem de necesarä si constructivä - ci sä-i märesti deschiderea - deja existentä - spre opiniile contrare; atunci, chiar am fäcut o sfârâialä!)
Revenind:

e dificil sa contrargumentez anumite situatii din textul tau altfel decit contruind o poveste paralela in care sa scad anumite situatii mai mult decit simt ca ar trebui.

Vezi? Exact ce spuneam - apropo de "paralelism" si de "dozaje".

cam asta speram sa imi trezeasca filmul, insa nu a reusit.

Intrucât mie si multor alti critici (cam toatä sala de la Cärturesti) n-a trezit starea asta, cred cä e o nepotrivire de perceptie. Tu pur si simplu n-ai vibrat. 'Appens...

pe mine filmul a reusit sa ma cucereasca abia in secventa respectiva, pentru a ma pierde apoi in solutia de dupa generic.

Da, acea secventä [amorul verbal din final] e cea mai bunä din film, dar ea încununeazä o evolutie atent construitä. Pe mine/noi ne-a cucerit gradual pe parcurs, iar atunci... ne-a däruit orgasmul, pour ainsi dire (nici nu-i prea deplasat, în fond!)
...Iar cadrul-epilog cu telefonul mi se pare impecabil. Ce ai sä-i reprosezi? E încheierea finalä a povestii, e informatia ultimä, e ciocanul de judecätor care puncteazä condamnarea la moarte. Inserarea sa în mijlocul genericului final creeazä o rupturä care potenteazä toate aceste date intrinseci - si zädärniceste orice eventuale reprosuri de naturä structuralä.

pe de alta parte, superlativul filmului il construiesti circumstantial - 1. prin referire la situatii straine proiectului propriu-zis - ce buna a fost piesa (scrisa) si ce tare ca a creat impresiile respective in spectatori, ce bine ca l-a incintat si pe TC (ceea ce e valabil si pentru mine, dar intr-o mai mica masura, suficienta, insa, pentru a ma determina sa recomand filmul si sa doresc sa mai vad astfel de proiecte, sau orice altceva realizat de Dorobantu). si 2 - referiri la conjuncturi legate de productie (de exceptie, e drept, insa, hmm...), dar care nu tin de poveste sau de transpunerea ei in imagini (sint factori necesari dar nu suficienti pentru ne/reusita unui proiect) - ca nu au fost bani, ca nu is profesionisti; dar carora le-ai dat niste argumente de putere in fata carora e greu sa nu pleci capul - Dumnezeu, binecuvintare, proportii nebanuite ...

Nope - toate astea n-au fost "circumstante de construire a superlativului", ci informatii si/sau cârlige introductive. Nu s-au dorit si nici nu sunt folosite pe post de argumente - dimpotrivä, de la ele abia am pornit, si ulterior am cäutat sä argumentez.
De asemenea, n-am interpretat limitele de productie (profesionalisul autodidact al lui Dorobantu, amatorismul interpretilor, economia de mijloace, etc.) conjunctural, ci neutru. Calitätile filmului nu sunt valabile nicidecum în raport cu acestea (la modul: "sä nu uitäm cä a costat doar 200 euros", etc.), ci în sine - si abia o datä stabilit acest lucru, ne putem referi si la surprinzätoarele handicapuri care au fost învinse.
Apropo de cei doi actori - da, în prima parte, pânä se încälzesc, au câteva falseturi. Initial, chiar le retinusem, pentru latura criticä a analizei. Dar, pe parcursul proiectiei, am ajuns sä renunt cu deliberare la mentionarea lor, pur si simplu pentru cä mi s-ar fi pärut nedreaptä si irelevantä, în relatie cu nivelul de adevär (în primul rând) si de dramatism (în al doilea rând) pe care reusesc sä-l atingä. Am väzut destui actori profesionisti dintre cei mai buni (si români, si sträini) oferind prestatii mult sub valoarea ästeia de-aici.

sint de acord sa sustin(em) filmul pentru calitatile sale si sa trec(em) cu vederea anumite minusuri date, printre altele, si de lipsa experientei autorilor - insa nu pot fi in acord cu un text care trece dincolo de critica, in propovaduire purtata cu termeni profetici. in acelasi timp, is de acord cu discutii in care un film e prezentat la superlativ, insa nu prin apel la sintagme alunecoase (cu iz mesianic)...

Aici îti cam dau dreptate, ulterior mi-am dat seama cä entuziasmul mä împinsese într-o zonä cam exageratä a laudelor... Da', mä rog, analiza e scrisä si postatä... Când îmi revizuiesc ulterior opiniile, tonul, etc., o spun în discutii, nu revin asupra textului propriu-zis, ca-n Orwell.