|
nu, nu voiam dramatism, voiam firesc -
voiam sa urle mai putin - sau sa urle mai convingator,
voiam sa vad gesturi mai putin cautate si mai putin copilaresti - de exemplu eu as fi vrut sa vad curiozitate dinspre fata atunci cind domnisorul trebuie sa isi duca la bun sfirsit nevoile fiziologice, nu sa se intoarca, sa se tina cu mina de nas si sa isi umfle obrajiorii,
as fi vrut sa vad mai multa degradare fizica - (optional) asta ar fi fost insotita de o anumita constientizare a apropierii mortii si de aparitia unor luminite in constiinta lor...
in film toata trecerea lor spre moarte poarta ceva cool in ea - freze, figuri, replici rostite cu coltul gurii (mai putin discutia-amintire din final, care e reusita! si care spune mai multe despre conditia lor si induioseaza si arata tragicul situatiei mai bine decit 899009898787 de urlete cool si pumni in peretii liftului)...
ce ziceam eu de claustrare si disperare vine din urmatoarele considerente:
in film actorii is de la inceput disperati ca is in lift - si urla si dau cu pumnii,
inseamna ca le e frica de posibila moarte
apoi, treptat, le e din ce in ce mai urit ca se afla in spatiul ala, aproape ca nu mai pot respira, etc.
asta ma duce cu gindul la claustrare, groaza - a lor - filmul imi da senzatia ca despre asta ar fi vorba in sinea lor. insa, prin gesturile tinerilor, nu ma convinge in privinta starii. eu cred ca acolo vrea sa bata, insa nu atinge starea respectiva.
eu nu as fi vrut mai multa disperare, dimpotriva, as fi vrut mai putina, sau oricum, daca tot propune filmul asa ceva, sa fie convingatoare!!
(sa treaca cineva discutiile la rubrica filmului, ar fi indicat)
|