ai dus filmul intr-un comparativ de superioritate spre superlativ absolut atit de pregnant incit e dificil sa contrargumentez anumite situatii din textul tau altfel decit contruind o poveste paralela in care sa scad anumite situatii mai mult decit simt ca ar trebui. ceea ce piesa isi propune si probabil ca reuseste (nu am citit piesa!), data fiind si relatia speciala dintre cititor si text in lectura literara - ma refer la intimitatea lecturarii, in care sentimentele 'la limita' sint usor resimtite ca viabile tocmai fiindca in imaginatia cititorului ele prind contur, iar acesta e absolut in relatie cu simtirea care filtreaza cuvintele - filmul nu prea angajeaza - sau angajeaza in parte, in anumite situatii doar. ceea ce tu spui legat de piesa, si anume:
Originally Posted by Pitbull:
|
Textul dramatic reuºeºte sã punã admirabil în valoare aceste date de fond ale problemei, dezvoltându-le într-o ascensiune conflictualã irezistibilã, îngemãnatã cu o abisalã aprofundare a sensurilor - ºi totul, cu cele mai simple mijloace: un dialog stereotip-absurd de un realism tulburãtor, o gamã de interacþiuni esenþializate, ºi câteva inerente instanþe de naturalism crud (claustrofobia situaþiei neputând eluda funcþiile fiziologice ºi implicaþiile lor ºocante). Nimic expozitiv, nimic declarativ, nici urmã de teoretizare: sensurile se nasc spontan ºi nimeresc drept la þintã.
|
cam asta speram sa imi trezeasca filmul, insa nu a reusit. am tot spus pe ici si colo de ce si cum. la fel, am subliniat partea pe care o evidentiezi si tu, ultimul pasaj din film, discutia-amintire despre dragoste si alti demoni ai adolescentei, am remarcat-o si eu, ea fiind responsabila pentru plusul pe care il acord filmului. pe mine filmul a reusit sa ma cucereasca abia in secventa respectiva, pentru a ma pierde apoi in solutia de dupa generic.
ceea ce actorii rostesc cu dezinvoltura, verbal, anuleaza in gesturi... ba urla mai tare decit sar, ba le scapara vocea mai tare in boxe decit pumnul in perete. gesturile le tradeaza putinul exercitiu cu situatia respectiva, faptul ca nu se afla deplin in personaje si, datorita acestui aspect, pun de la ei, umfla situatia. ai putea zice ca sint razgiiati, fructe ale indiferentei sociale fata de celalalt, usor inconstienti, ca de aceea exagereaza situatia, pentru spectacol, pentru joc - nu iau povestea in serios (decit atunci cind e vorba de papica necesara rezistentei in plus, de exemplu) - isi imagineaza ca is intr-un reality show si baga mare. insa a gasi astfel de explicatii pentru scapari de moment nu e neaparat o afacere.dincolo de toate acestea, filmul merita vazut si, mai ales, merita urmat ca principiu de productie, cit o fi de posibil asa ceva.
pe de alta parte, superlativul filmului il construiesti circumstantial - 1. prin referire la situatii straine proiectului propriu-zis - ce buna a fost piesa (scrisa) si ce tare ca a creat impresiile respective in spectatori, ce bine ca l-a incintat si pe TC (ceea ce e valabil si pentru mine, dar intr-o mai mica masura, suficienta, insa, pentru a ma determina sa recomand filmul si sa doresc sa mai vad astfel de proiecte, sau orice altceva realizat de Dorobantu). si 2 - referiri la conjuncturi legate de productie (de exceptie, e drept, insa, hmm...), dar care nu tin de poveste sau de transpunerea ei in imagini (sint factori necesari dar nu suficienti pentru ne/reusita unui proiect) - ca nu au fost bani, ca nu is profesionisti; dar carora le-ai dat niste argumente de putere in fata carora e greu sa nu pleci capul - Dumnezeu, binecuvintare, proportii nebanuite
...
o astfel de argumentare seduce prin forma, prin limbajul prin care se prezinta, adica ea insasi e obiect de seductie, iar filmul cistiga in urma ei, fiindca el e subiectul care a generat-o, nu fiindca el (filmul) ar avea calitatea redata de termenii scrierii. cind incepi sa te referi la slabiciunea filmului - problema cu barba, etc - cititorii s-ar putea sa venereze deja filmul si sa inceapa sa rida la problema inscrierii povestii sub semnele timpului (care, oricum, e dusmanul fiintarii si coordonata de ucis a existentei).
drept concluzie:
sint de acord sa sustin(em) filmul pentru calitatile sale si sa trec(em) cu vederea anumite
minusuri date, printre altele,* si de lipsa experientei autorilor - insa nu pot fi in acord cu un text care trece dincolo de critica, in propovaduire purtata cu termeni profetici. in acelasi timp, is de acord cu discutii in care un film e prezentat la superlativ, insa nu prin apel la sintagme alunecoase (cu iz mesianic)...
* adaugire ulterioara