[Pitbull]

Herbie, regret, dar sunt nevoit sä te contrazic färä menajamente: BA DA, Soljenitîn este un geniu.
Primul argument porneste chiar de la tine: "n-a fost un virtuoz". Päi, Herbie - geniile poate sä fie sau sä nu fie virtuoji/virtuozi/virtuoaze. Ba chiar din conträ - adeseori, tocmai virtuozii sunt nejustificat ridicati în slävi, inducând în eroare prin îndemânarea lor abilä care uneori ascunde hibe si inconsistente de fond. Dostoievski era un dezastru în materie de stil (greoi, încâlcit, confuz, stângaci, de-a dreptul amatoricesc), dar genialitatea lui rämâne nemuritoare la nivelul continutului - uman, psihologic, filosofic, crestin. In schimb, autori ca Fänus Neagu sau Tudor George (idolul poetic al adolescentei mele), degeaba jongleazä sublim cu cuvintele, frazele, mijloacele stilistice în general, când la nivelul substantei sunt limitati...
Geniul unui roman ca "Primul cerc" constä în capacitatea ca, în doar patru zile de actiune, sä picteze plenar o frescä atotcuprinzätoare ca întindere, dar mai ales abisal de penetrantä ca nivel de profunzime umanä, a societätii staliniste din 1949. Constructia epicä, de o inteligentä supremä si o abilitate uluitoare a articulatiilor narative, devine un suport complet al umanitätii sovietice pe un nivel, ruse la bazä, din întreaga (prin extensie), perioadä comunistä. Dacä în "...Gulag" Soljenitîn este, într-adevär, doar un atroce documentarist enciclopedic, aici în schimb se relevä artistul, care sublimeazä substanta realä a Arhipelagului într-o capodoperä de fictiune concentratä.
Acelasi lucru se poate spune si despre "Pavilionul cancerosilor", unde însä nivelul creste, o datä cu amplitudinea metaforei (spitalul de oncologie ca microcosm al U.R.S.S.), si mai ales cu proiectiile majore în zona adevärurilor esentiale, prin confruntarea tuturor cu propria lor mortalitate. Rämân de neuitat aparatcikul atât de plin de sine, încât se crede nemuritor, biata comsomolistä de saisprezece ani cäreia i se va extirpa sânul înainte ca un bäiat sä i-l fi särutat vreodatä, sau Shulubin, bibliotecarul cu cancer la colon, si umilinta sa absolutä, cauzatä de indolenta si inumanitatea oamenilor din sistemul medical (un adevärat D.R. Läzärescu avant la lettre si într-o altä formulä).
Nope, Herbie - sorry: un autor care i-a creat pe Kostoglotov, Inokentii Dudorov, Rubin, Valentulia Siromacha, Gherasimovici (plus portretele unor personaje reale ca Abakumov sau Stalin), si care a clädit fie si numai cele douä romane de mai sus, ESTE un geniu. Faptul cä, cel putin aici, a optat pentru limpezimea stilului de tip "geam", spre deosebire de "vitraliul" virtuozilor (cum le definea Asimov), nu-i poate reduce valoarea.
Iar factorul conjunctural e nesemnificativ. A scris enorm (desi nereusit; erau simplele cäutäri ale copiläriei si adolescentei), încä dinainte de arestarea din 1943, care avea sä-i pecetluiascä destinul (politic - si nu numai). Este un mare scriitor näscut, iar nu fäcut - si la fel ar fi rämas si dacä scria în orice alt context: despre tirania Regelui Soare, despre juntele militare sud-americane, despre Grecia coloneilor, despre terorizarea palestinienilor de cätre israelieni, despre Iranul ayatollahilor, despre mimarea democratiei si spälarea creierelor în S.U.A., despre genocidul armenilor sau despre regimurile barbare din Africa sub-saharianä. Nu subiectul l-a fäcut mare scriitor, ci propria lui valoare intrinsecä.