|
Ce glumã! Sã fim serioºi! Ce înseamnã scenariu perfect !? Nici pentru scenaristul însuºi scenariul sãu nu este perfect, darãmite pentru alþi scenariºti. Ar fi suficient sã ne limitãm la calificativul “scenariu bun”. Pentru aceasta ar trebui definit “filmul bun”. Dupã pãrerea mea, pe care am mai spus-o, filmul bun este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, ci personajele.
Dar sã revenim la realitate. Alcãtuind juriile din oameni implicaþi pânã peste cap în producþia de film, nu vom avea filme bune decât cu totul ºi cu totul întâmplãtor. Atâta timp cât 5 juraþi trebuie sã citeascã 200 de scenarii în 20 de zile, vom avea puþine filme bune. Eu ºtiu cã nu trebuie sã mãnânci toatã ciorba ca sã îþi dai seama dacã e stricatã, e suficient sã guºti. Dar dacã e bunã, nu e suficient sã guºti, trebuie sã mãnânci pe sãturate, ºi chiar sã mai revii, dacã se pune problema sã alegi 10 ciorbe din 200, pentru cã prima impresie poate sã te înºele.
Atâta timp cât nu existã niºte criterii de apreciere larg acceptate, juraþii se vor limita doar la scenariile “recomandate” de cineva. Aºa s-a ajuns în sesiunile anterioare ca un scenariu sã primeascã 2 de la unii membrii ai juriului, ºi 9 de la ceilalþi.
Ar trebui sã se înceapã cu desecretizarea, sã ºtim ºi noi cine ce notã a dat, cine ce scenarii a promovat de-a lungul timpului, dar…
|