Dilema Veche, nr. 232 (24-30 iulie):
In articolul Adinei Dinitoiu (o minirecenzie la volumul colectiv aparut la Humanitas care aduna povesti de dragoste la prima vedere):
"Ana Blandiana spune povestea unui inger pazitor ajuns pe pamant pentru o ultima misiune inainte de a avansa in ierarhie ("Misiune imposibila"). Este si misiunea fatala, caci tanara infirmiera de la spital -unde ingerul ii consola pe muribunzi- se indragosteste de el cu o pasiune care-l debusoleaza: o anumita maretie a fetei indragostite, care cere ingaduinta de a-i fi in preajma, il face, la final, sa-si smulga aripile ingeresti."
Este doar impresia mea sau e posibil ca in proza asta sa adie un aer cinematografic ? Evident ca ma refer la City of Angels, dar nu pot sa nu suspin macar un pic la gandul ca Ana Blandiana nu a vazut decat "paradisul in destramare" al lui Silberling cand s-ar fi putut plimba printr-un Berlin de un farmec apropiat celui din "Remember-ul" lui Mateiu Caragiale.
Nu pot sa spun nimic despre valoarea nuvelei (daca e nuvela). Nu am citit-o, insa as vrea sa stiu daca supozitia mea e indreptatita. A cumparat careva cartea?
|