|
Cei doi sunt gay nu într-un mod tezist (fie homofob: uite, poponarii! fie homo-friendly: uite, säracii!), ci neutru, strict ca particularitate (puteau fi la fel de bine membri ai altei minoritäti - sexuale, etnice, vegetariene, etc. - sau nici mäcar, ci doar detinätori ai unei caracteristici proprii exclusiv lor - de exemplu: credeau cu tärie în ascultatul muzicii de-a-ndoaselea); totul, cu rol de completare a profilului lor aparte. (Tocmai de aceea, homosexualitatea lor nu e subliniatä ostentativ, ci se simte discret, firesc, din diverse detalii si nuante subtile; e mai mult perceputä ca o "stare", decât indicatä concret... Acest lucru face foarte posibil si sä mä însel, sä mi se fi pärut mie, doar - desi nu cred...)
Apropo de afirmatiile tale din a doua parte, privind implicarea spectatorilor, sunt întru totul de acord cu ele, în principiu: da, totul trebuia sä fie implicit si surprinzätor, pentru a functiona eficient - acele "lovituri de mäciucä" la care te referi. Dar, totusi, pe dedesubt calculul trebuia sä fie atât de exact, pe cât te temi tu cä, dimpotrivä, ar fi castrat impactul. De-aia am si sugerat, la un moment dat, folosirea unor elemente perceptibile doar inconstient, si descifrate ca atare doar retrospectiv.
De altfel, asta se leagä cu ceea ce spui tu despre filmul austriac - care, ca atare, cred cä era într-adevär mai reusit la acest nivel.
|