Perechea de opt se imparte intodeauna contra unui zece. Nu erau deloc genii, in exenta faceau ceea ce am facut si eu, card counting. Principiul e simplu si la fel si executia: tii o numaratoare adaugand 1 punct pentru fiecare carte extrasa de la 2 la 6 si scazi un punct pentru fiecare carte mare (zece, valet, dama, popa, as). Cand numaratoarea e pozitiva, inseamna ca s-au extras mai multe carti mici si deci in pachet au ramas carti mari care te avantajeaza (nu intru in explicatii de ce). Pe masura ce creste numaratoarea pariezi din ce in ce mai mult, iar daca scade sub zero, pariezi minimul. Problema e ca variatiile mari in suma mizata atrag atentia pesonalului cazinoului. De aceea ei lucrau in echipa, adica o persoana paria mereu minimul si tinea numaratoarea. Cand in pachet ramaneau multe carti mari, intra in joc un coleg care paria sume mari. Astfel se obin sanse usor peste 50% de a castiga, insa e nevoie de foarte multe maini ca sa fii sigur ca ai profit.

In paranteza fie spus majoritatea jucatorilor erau asiatici, dar avand in vedere ca nu era un film despre kung-fu, au fost inlocuiti cu niste clone brainless americane mai pe gustul publicului de supermarket.