|
...Acum am reuºit sã deschid net-ul ºi regret enorm ce veste tristã am citit
ªtiu cã în general cuvintele nu reprezintã mare lucru pentru cel care trece prin asemenea momente de care nu este scutit nimeni pe acest pãmânt.
Proletar, de la mine sincere condoleanþe ºi crede-mã cã îþi înþeleg perfect starea sufleteascã în care te afli. Eu am trecut-o în 1987 când mi-am pierdut tatãl în mod aproape fulgerãtor. De atunci, singurul lucru la care sper, lucru la care cred cã ºi tu te-ai gândit , este cã cei dragi care ne pãrãsesc (uneori nedrept de timpuriu) ajung acolo unde nu mai existã patimi, rele, durere ºi amãrãciune ! Nu te cunosc personal, însã am certitudinea cã toþi cei care în (uneori) puþinele momente în care ne "întâlnim" pe net, chiar toþi suntem alãturi de tine, fie ºi numai cu gîndul la suferinþa ta. Fii tare, capul sus, viaþa TREBUIE sã meargã înainte!
Dumnezeu sã-l ierte pe tatãl tãu!
Cu respect,
Grecu25
|