[klein]

Chiar asa: ce c**** e asta? pretentziozitatea fetei? alta afirmatie nsustinuta, pe langa ca nu inteleg la ce se refera. Ce vrei sa spui prin pretentziozitatea fetei cu relatiile cu cei din jur? Intreb seris, vreau sa stiu la ce te referi.
later edit; imi cer scuze, am citi gresit, pretiozitatea fetei si u intlegeam
Deci Marjane e pretentioasa cu cei din jur? Pai daca ar fi ost impacata cu cei din jur, fericita, multumita, nu ar mai fi vrut sa plece de nicaieri, nici din Iran nici din Viena, si atunci nu ar fi scris cartile astea si nu am fi vazut Persepolis.
Asta e drama ei!

da,isi ia un aer superior, in foarte multe situatii: cand se intoarce de la viena si trebuie sa isi vada sirul de rude, cand are atitudinea aia de rebela a scolii. dar, cum am spus si mai sus, nu consider asta o problema insurmontabila. O accept pentru ca face parte din personalitatea ei. are teribilisme de adolescenta.

si tu ai spus ca aspectele vietii in Iran au fost tratate clisei, simplist. Pai de ce?

si pe asta am mai spus-o de nu stiu cate ori. Dar nu e nimic.
de ce e tratat simplist? pai pentru ca societatea iraniana, asa cum reiese din Persepolis, este una impartita intre buni si rai (femeile voalate, barbatii, politia/versus/fata si familia apropiata) ceea ce e foarte greu de departajat in realitate. Pentru ca, desi e clar ca in Iran domneste o atmosfera apasatoare (supravegherea, controlul, etc), viata de zi cu zi e mai complexa decat o confruntare intre calai si victime, asa cum e in Persepolis. Felul in care este prezentat Iranul in filmele lui Panahi e mai convingator. Fara sa ne scoata ochii cu lupta dintre regim si populatie, reuseste cu multa naturalete si subtilitate sa creeze situatii reale, vii, firesti.personajele lui negociaza cu regimul, se descurca,nu cauta neaparat sa revolutioneze lumea, traiesc.
In Persepolis, personajele nu sunt oameni, sunt functii (ale binelui, ales raului, ale militantismului, ale curajului), sunt stereotipuri. Este pozitia lui Satrapi, de femeie marginalizata in tara ei, impiedicata sa se afirme asa cum vrea si incearca sa convinga spectatorul european de ororile din tara ei apeland la niste mijloace simple, eficiente, passe-partout, cu priza la publicul larg, sacrificand nuantele. chestia e ca i-a mers foarte bine pana acum, si-a atins scopul, lumea are impresia ca a inteles mai bine situatia din Iran.
Satrapi a facut un film revanshard, in care isi varsa tot naduful asupa tarii pe care a fost nevoita s-o abandoneze. Intr-un fel normal pentru cineva care traieste in exil. Numai ca lasa-ma sa nu o cred pe cuvant.