Originally Posted by StefanDo:
|
de ce nu simt schematism si in La Graine et le mulet? De ce in acel film-ansamblu, in care niciunul dintre personaje nu zaboveste pe ecran atat cat o face Marjane in Persepolis, nu mi-a lasat aceasta insatisfactie?
In Persepolis pana si Marjane este schematica, eu n-am reusit s-o circumscriu bine pana la sfarsitul filmului, ea ramanand pentru mine o "rebela frustrata ca si-a parasit tara". E infim. Persepolis trebuia sa ramana carte de benzi desenate, pentru ca Satrapi, foarte buna la "momente", esueaza total la "liant", fara de care un film nu-i decat o serie de scene puse laolalta.
|
nu am vazut La graine...dar as avea cateva intrebari: este film de animatie? este personajul central un copil?
Marjane nu e schematica. Ea a parasit mediul securizant al familiei de foarte mica si asta a afectat-o. Persoanele fragile care ajung in "strainatate" se decompenseaza (daca vrei sa privim personajul din prisma psihologica). I-au lipsit modele in viata si din cauza asta personalitatea ei este una neosificata.
Marjane e sensibila. Marjane asculta rock. Marjane e colerica. E lipsita de diplomatie pentru ca e prea directa si are pra multa vana. Marjane e labila, face depresii. Vorbeste in public fara probleme. E influenta - ai vazut cum ii influena pe copiii cu care se juca. Daca e in the mood for, are leadership skills. Marjane e inadaptata.
Pot sa continui cu o lista de zeci de alte lucruri care reies despre Marjane din filmul asta.
De ce am senzatia ca voi vreti critica cu orice pret?
Ati facut si tu si Klein niste afirmatii: ca personajele sunt schematice, dar nu ati explicat. De ce sunt schematice? De ce ustineti asta? Ati aruncat niste vorbe fara pic de sustinere.