de ce nu simt schematism si in La Graine et le mulet? De ce in acel film-ansamblu, in care niciunul dintre personaje nu zaboveste pe ecran atat cat o face Marjane in Persepolis, nu mi-a lasat aceasta insatisfactie?
In Persepolis pana si Marjane este schematica, eu n-am reusit s-o circumscriu bine pana la sfarsitul filmului, ea ramanand pentru mine o "rebela frustrata ca si-a parasit tara". E infim. Persepolis trebuia sa ramana carte de benzi desenate, pentru ca Satrapi, foarte buna la "momente", esueaza total la "liant", fara de care un film nu-i decat o serie de scene puse laolalta.
__________________
This is not THE END...
|