oamenii din viata noastra nu sunt schematici. Sunt asa doar cand vrei sa-i strecori intr-o propozitie sau o fraza.
Ma indoiesc ca bunica-ta era doar stiva de mancare indigerabila cu o stiva de gogosi delicioase alaturi. Ma indoiesc ca colega de banca mintea tot timpul si radea tot timpul (mintea si apoi radea, radea in timp ce mintea?). In schimb da, preotul nebun dependent de jocurile de noroc e o imagine care sugereaza o fiinta usor schizoida, rupta intre viciul sau si datoria de preot, cu dese rabufniri a caror victima erai probabil tu.
Interesant este faptul ca "esenta" tuturor celor patru pe care i-ai enumerat e formata din ceea ce eu (probabil si tu) consider defecte: melancolie = placiditate si deci indiferenta, bunica necomunicativa si dezastru al bucatariei, colega mincinoasa si poate tradatoare?
