Originally Posted by StefanDo:
da, draga, l-am vazut si n-am picat pe spate 
este unul dintre cele mai fragmentate filme pe care le-am vazut in viata mea, mi-a sugerat un serial format din 95 de scurtmetraje puse laolalta si transformate intr-un lungmetraj doar prin unitatea stilistica. Filmul are fara doar si poate momentele lui, dar bunica, mama, iubitul si chiar Marjane mi s-au parut "personaje" extrem de schematice, lipsite de substanta care ar fi facut Persepolis de neuitat. Tonul lejer (aveam nevoie de comic relief in acest film?), umorul uneori fizic si desele voice-over-uri m-au indepartat si mai mult de Persepolis, pe care-l laud numai pentru stil si povestea exemplara. Ca fapt divers, la Berlin am dat peste un volum al benzilor desenate din care se inspira filmul, dar acolo schematismul si stilul sketch se potriveau mult mai bine 
hai, acu' omorati-ma |
personajele ti s-au parut schematice?
Oh, not again!
Cum sa fie schematice? In primul rand ele sunt redate la timpul trecut. Si tu daca iti aduci aminte de niste oameni din trecutul tau, iti vor poposi in minte trasaturile fundamentale ale acelor persoane, core-ul lor.
Imi aduc aminte de primul meu iubit - era melancolic. Imi aduc aminte de bunica-mea - gatea execrabil, doar gogosile ii ieseau bine, in rest era cam introverta. Imi aduc aminte de colega mea de banca din liceu - era mincinoasa si radea tot timpul. Marea si prima iubire - un preot nebun dependent de jocurile de noroc
Vezi ce schematici sunt oamenii din viata noastra?