dihotmia e prezenta in multe filme de un anumit gen (cum zicea si klein). in exemplul meu (L.A. C) asa e. 100% de acord ca dihotomia nu e buna
mai interesante mi se par filmele care te surprind cu intorsaturi de situatie si caracter total neasteptate... am simtit chestia asta in psycho. (si recent n matchpoint de ex.) mi se pare ca la un nivel deep down vrem sa fim surprinsi de personaje, dar pana la o limita... daca dintr-o data te trezesti in 'alt film' te simti un pic debusolat... some safety net needed? .... de altfel eu ador filmele cu muschetari and adventures a la karl may, asa ca nu stricati dihotomia de acolo ca ma supar.