|
Celine. Moarte pe credit.
Absolut bestial tonul pe care sunt scrise reflectiile asupra vietii, mortii, lumii, oamenilor. Un ton in sine depresiv dar a naibii sa fiu daca nu ma revigoreaza. Sictirul ala atat de "smart", detasant, din care citesti printre randuri "in ce lume infecta traim dar imi place"....
asta ar fi prima impresie caci sunt la primul sfert de carte....
"si iata-ma iar singur. totul e atat de lanced, de greu, de trist. Curand voi fi batran.si atunci se va termina totul in sfarsit. cata lume s-a mai perindat prin camera mea! cate mi-au mai indrugat, fara noima! acum au plecat! au imbatranit mucegaind, mizer, fiecare in coltul lui de lume"
|