Am fost aseara la Studio la Mio fratelli e figlio unico.
Absolut demential filmul
ceva care m0-a tinut cu un ranjet de placere pe fata toata durata filmului. Personaje care TRAIESC maximal, intens, tragic, personaje vii, energice (deh, latinii), cu replica. Combinatia ideala intre spiritul inteligent, contextul socio-politic tulbure, nemultumirile sociale, presiunile familiale, spiritul rebel, idealist, melancolia/tristetea pe fondul nemultumirilor de toate felurile - toate astea au dus la constructia unui personaj central unic, original, viu, fermecator - Accio Benassi. De care m-am indragostit.
Totul in acest film, pana la un punct, este pus in registrul comic: familia italiana, Mussolini, comunistii si fascistii, tinerii, clasa muncitoare, intelectuali,amantii, amantele, pana si Beethoven...
Simt nevoia sa ma repet: e cel mai viu film pe care l-am vazut lately. Toata lumea traiesste in filmul asta, de la regizor, la toata echipa care a facut filmul, pana la personaje, dialoguri, muzica si generic.