Originally Posted by thequietsurfer:
In cazul de fata iti inteleg pana la un punct dorinta de a da un bobarnac excesului de termeni superlativi. Si eu am deraiat in mesajul acela si sunt constient ca elogiile desantate pot fi uneori mult mai daunatoare artistului/operei decat rezervele intemeiate. Nu sunt de acord cu etichetarea lui Chaplin drept "cult", nu "clasic". Pentru mine clasicul reprezinta valoarea care nu se degradeaza cu trecerea timpului. Sau, daca esti de parere ca nu exista o astfel de categorie, valoarea cel mai putin expusa capriciilor modei culturale. Faptul ca Chaplin are predecesori nu reprezinta o pata, iar pionieratul nu e sinonim cu clasicismul. Nu imbratisez nici ideea conform careia Chaplin ar fi inca un comic ajuns intamplator si nemeritat in postura de maestru. Despre el au scris si Roland Barthes si Umberto Eco, ultimul alaturandu-l unor nume ca Balzac si Vivaldi. Cele trei argumente aduse de Eco pentru a demostra ca Chaplin e "un mare artist" sunt: "posibilitatea universalitatii"(pe care nu cred ca trebuie sa o explic), "coerenta textului" ("Fiecare gag al sau face <<corp comun>> cu restul operei") si un simt al excesului sau "capacitatea de a renunta la ce e de prisos". Ultima caracteristica e mentionata oarecum si de Goethe (nu in legatura cu Chaplin  ) ca fiind un semn distinctiv al artistului de geniu (la G. e "capacitatea de a se limita"). Eco evidentiaza aceste trasaturi comparandu-l pe Chaplin cu Toto si nu cred ca e deplasat sa afirm ca Chaplin trebuie privit altfel decat Keaton. Eseuri si carti despre Chaplin se gasesc chiar pe net si recunosc ca despre majoritatea celor mentionati de tine am citit tot interesandu-ma de Charlot. Ai putea sa imi spui ceva de genu:"daca nu ai vazut nu-stiu-cate filme de Mack Sennett, de ce mai vorbesti?", dar repet ca resping ipoteza ta conform careia Chaplin e doar un alt autor ce cocheteaza cu "comedia bufa". |
mda. nici nu stiu de unde sa incep pt ca ai aruncat de-a valma niste idei.
incerc sa deslusesc ceva:
1. eu nu vorbeam de intreaga cariera a lui Chaplin, ci doar de Charlot -"vagabondul" pe care-l consider un personaj impetuos, ca un pumn, capabil sa transmita mesajul filmului. Chaplin nu se foloseste de emblema vagabondului doar pt face o buna comedie sau pt un loc in box-office, ci isi exprima o credinta, incearca sa arate fatza unei lumi condamnate, lume din care provenea si el. De aceea personajul lui este pefect uman, usor asimilabil de catre multimea consumatoare, plus ca este dublat de-o verva incontestabila a gagurilor.
2. dar, atat Buster Keaton cat si Harold Lloyd au creat personaje, cel putin, la fel de flamboyante ca Charlot, dar fara o anvergura sociala. Nu stiu daca ai vazut "Our hospitality" cu Buster Keaton, o avalansa incredibila de gaguri care intretinea un ritm alert atat al povestii, cat si al incarcaturii de umor. Chaplin nu a fortat niciodata comicul pana la exces, nu a fost un "brutal", eu i-am perceput comicul ca pe o pauza de la melancoliile sale.
3. intai ar trebui sa definim ce inseamna "clasic" si ce inseamna "cult". nu o s-o fac eu acum, aici, astea sunt kestii elementare. tot ce-ai scris tu aici, inclusiv acele citate din Eco, sunt formulate ca o definire a unui "icon" (cult), nicidecum a unui "clasic".
4. nu vad care e legatura intre Chaplin si Toto. Chaplin are tot setul unui comic: mimica, gest, poanta, muzica, variatiune, iar Toto......ce?! Eco a incercat o comparatie de complezenta, Toto era considerat o mare vedeta a anilor 40-50, dar nu poate fi luat ca reper comparativ cu Chaplin sau alti grei cu umor.
5. tre sa acceptam ca Chaplin a si imprumutat, nu numai a inovat. Celebrul dans al painisoarelor din "Gold Rush" a fost intai executat, la un nivel mai simplu, de Fatty cu cativa ani inainte. kiar si "blazonul" vagabondului l-a imprumutat de la Max Linder, recunoscut kiar de Chaplin.
nu stiu ce carti ai citit tu pe net despre Chaplin, dar eu iti recomand una f serios scrisa: "Charlie Chaplin" de Marcel Martin, editura Seghers, colectia "Cinema d'aujour'hui", 1971.