Io mã gândesc serios cum sã bun bazele unei organizaþii de femei cu numele "Lupta împotriva forþãrii (din afarã) de-a privi filme la TV/ PC".
Iubitul meu are proasta inspiraþie de-a mã obliga sã vãd/ vedem împreunã tot felul de filme, în special SFuri ºi filme cu lupte.
Cum multe DVDuri sunt netritrate-n românã omul îmi ºi traduce, o adevãratã încântare, tipul are o voce superbã... iar io dorm ºi dorm ºi dorm. Ohhhh da, da'aº fi putut face cu totul altceva, în timpul ãsta! TVul ºi PCul sunt pentru bolnavii imobilizaþi la pat, pentru cei cu probleme de comuniare, socializare ºi/ sau cu... lene cronicã - deloc cazul meu.
Acum tb sã fiu fatã cinstitã ºi sã recunosc cã am avut ºi vreo douã momente magice: "Fratello sole, sorella luna" - Franco Zeffirelli (1972) ºi "La Folie des grandeurs" - Gérard Oury (1971). :love:
---
ÃÃÃ... nu mã uit la TV decât doar când mãnânc sau îmi dau cu cremã, seara dupã baie. Dupã mai bine de 1 an de abonament habar n-am câte programe am la TV, rar ies din aria HBO Maxpack, ºi apoi mai e ºi monitorul, sau fotoliul în faþa decodorului, trebuie puþin exerciþiu fizic pentru a schimba canalul.
Locul filmului ºi al iubitorului de film este în sala de cinema.
Am ºi o fantezie pe tema asta: o întreagã salã de cinema numai pentru mine.
---
Mai existã oare ºi alþiii care ºtiu zeci de replici pe de rost, care cunosc arborele genealogic a zeci/ sute de actori/ regizori?!
Oh, mamã!