am fost in vacanta: cu Ioana, pela sarmisegetusa, castelu huniazilor si al familiei cindea (dela sintamaria orlea) + citeva biserici medievale din tara hategului... si nu m-am dedat la net in perioada asta. booon.
(editare, vazusem aiurea vorbele lui als - asa e cind astepti finala la snooker
)
asadar: citeva completari la ceea ce spuneam in articol, si unele precizari.
dpdv al constructiei (adaptare, literaturizare), cocosu seamana cu Closer al lui Mike Nichols - l-am vazut de curind si m-am gindit la cele doua filme in timpul vizionarii celui din urma. la temelia, trunchiul si capul ambelor e dialogul. diferenta o face calitatea lui - raportata la fiecare proiect in parte. Closer are in spate o piesa de teatru, ea insasi daca nu ar avea un replici bune nu ar fi iesit in prim-plan. tocmai fiindca replicile alea is bune, intre personajele de pe ecran apare tensiunea. chiar daca nu e cladita cinematografic (prin imagini in contrast si montaj, daca e sa ne intoarcem la formalistii rusi), ci literar - prin cuvinte, dialog, - tensiunea exista in closer. si filmul e interesant, asadar. in ce priveste cocosu problema e ca tensiunea asta nu prea e creata. filmul e ok, intr-adevar. nu m-am simtit prost la el, nu ma durea stomacul, dar nici nu m-a surprins, incintat. de aia ma gindeam la ce spunea hitchcock, de ex.
m-am mai gindit la o questie in timpul vizionarii secunde. la teatru radiofonic. filmul asta poate functiona foarte bine ca teatru radiofonic pentru cine cunoaste limba germana (si asta poate spune multe despre el dpdv cinematografic): sa ruleze doar banda audio, fara imagine, la radio eventual. expresivitatea filmului si in asta sta, in modulatia vocii personajelor. iar timbrul vocal si in flexiunile vocilor personajelor pot sugera foarte bine expresia fetei. fata poate fi data la o parte, tot intelegi despre ce e vorba acolo. daca mai adaugam si faptul ca povestea e deductibila...
cum spuneam in text, filmul traieste prin informatiile pe care le ofera. e o poveste deductibila ca e un context arhicunoscut. dar pe el se strecoara detalii despre o comunitate, detalii care nu is discutate la fiecare colt de strada. aci filmul mai respira, insa informatia, nici ea insemnata cantitativ, nu e suficienta unui film pentru a fi bun.