Atunci cind te inspiri dintr-o carte, e una. Cartea exista, autorul ei e cunoscut, iar cine stie poate face comparatie.
Cind te inspiri dintr-un scenariu e mult mai grav, pentru ca devii un mamos mai odios decit Bebe, operind un avort ilegal si neconsimtit, cu atit mai grav cu cit e posibil sa-ti insusesti fetusul si sa-l aglutinezi intr-un soi de frankenstein personal, cu care te duci la circuitul mondial de freakshow-uri.
Devii mai infect decit Bebe, caruia ii poti gasi circumstante atenuante, efectuind o crima artistica, prin care tai orice sansa a respectivului scenariu, al carui suflet l-ai furat, de a mai deveni film. Iar toti cei care iti apara furtul devin complici la aceasta crima artistica.
Paternitatea unui scenariu, desi acesta exista pe hirtie, nu e consacrata decit cind el devine film, asa ca e mult mai grav sa intrerupi acest traseu in folos personal.
|