[silver_boy]

exista si ceva bun in faptul ca unchiasu serj persevereaza cu obstinenta in a mai scoate cate-o gherla cinematografica...da consumatorilor de critica cinematografica ( si criticilor) prilej de (h)ilaritate si buna dispozitie...( asta, evident, cand nu-i face sumbri si nu-i intristeaza)
pe de alta parte cand o sa-l vedem in "cronicutza" o sa ne para (kred) rau....
incepusem si io o cronicheta (ca tot e un fashion - si k, nu-i asa? (vb. lu Brucan) prostia unora cheama inspiratia altora
cronicheta avea titlu asta : "ãla care nu moare" si se incheia ceva de genu'...:
Istoria cinematografiei (de la noi si aiurea) e plina de replici, gesturi si secvente memorabile. Unele sunt atat de percutante, de persuasive, de adanci, incat intra in legenda, devin mituri, reconfigurand cumva memoria colectiva. Dupa prabusirea turnurilor gemene, s-a afirmat raspicat ca lumea nu mai e aceeasi. Nimic mai adevarat. Pe de alta parte ( desi - indeobste - viata bate filmu') nici indivizii care au avut (ne)norocul sa fie botezati James Bond nu mai pot fi alaturati istoriei lor oarecare de dinaintea prabusirii box-office-urilor, o data cu nasterea agentului 007. La randul ei ( caci nu putea sa faca exceptie) nici lumea romaneasca nu mai e aceeasi dupa ce, prin anii 70, cazut in cur si sprijinit de niste navete inalte ca niste turnuri, comisarul Moldovan avea sa constate (c-un firicel de sange in coltzu gurii) ca alicele legionarilor nu sunt altceva "decat un fleac", cu toate ca... (fie vorba intre noi) l-au cam ciuruit...
Interesant e ca memoria colectiva a romanilor a legitimat doar replica asta. "eh, un fleac...m-au ciuruit" desi exista o continuare la fel de mioritica, care restabileste "adevarul gloantzelor"...: " nu stiam ca doare asa de tare". Ei bine (domnule Segiu Nicolaescu) dupa ce am vizionat ultima dvs. pelicula, permiteti-ne sa va aprobam": nici noi!"