|
Cu un pas înainte spre moartea cinematograficã. Supravieþuitorul Nicolaescu
Regizor a peste 40 de filme, cunoscut în perioada de dinainte ºi de dupã comunism, Sergiu Nicolaescu nu s-a temut sã abordeze orice gen de filme, de la istorice la „poliþiste”, de la psihologice la comedii.
Iar în ultima vreme se axeazã pe propria persoanã. Chiar ºi „Orient Express-ul” din 2004 sugereazã cã ar fi un film care se muleazã pe ale sale experienþe de viaþã, deºi este realizat dupã „Prinþul” lui Tudor Muºatescu ºi, evident, „Supravieþuitorul” de acum este ca o oglindire a trecerii sale prin lumea cinematograficã româneascã.
În plus, a început sã distribuie amatori/vedete în filmele regizate, trecându-i prin mânã Mihaela Rãdulescu în „15”, Ileana Lazariuc, Lucian Viziru ºi Cristina Rus în Supravieþuitorul.
Nu este o noutate faptul cã-i plac femeile frumoase, dar ar fi putut sã se mulþumeascã sã le scoatã la o cafea ºi nu sã le punã sã se joace de-a actriþele ºi mã refer aici la Cristina Rus.
Chiar dacã Jean Constantin nu ºi-a pierdut din farmec sau Vladimir Gãitan ºi George Mihãiþã sunt foarte convingãtori, nu salveazã cu nimic atmosfera prãfuitã, „fumatã ºi kitschoasã” din film. Dacã filmul a avut parte de multã publicitate e din pricina faptului cã „supravieþuitorul” Nicolaescu a reuºit sã o dezbrace pe nora lui Þiriac ºi nu pentru cã ar fi fost aºteptat cu sufletul la gurã.
În ciuda vastei sale experienþe, regizorul nu reuseste sã trezeascã printre spectatori nici mãcar sentimentul cã au vãzut un film „prost, dar interesant” sau „plictisitor, dar memorabil”.
Singura senzaþie pe care þi-o trezeºte „Supravieþuitorul” este o foame profundã de a vedea un film cu adevãrat capabil sã reproducã splendidele momente din trecut, fãrã a le învãlui în obsesia de sine a unui om care nu ºtie când sã se retragã.
Sergiu Nicolaescu a fost salvat ca regizor de „Nea Mãrin miliardar” ºi asta i se datoreazã aproape în totalitate genialului Amza Pellea. Cu „Supravieþuitorul” se poate califica cu succes printre regizorii de telenovele din America Latinã… ºi atât!
Rozana Mihalache (ATAC)
|