Cinemagia Forum - View Single Post

Pashpix · 22 Apr 2008, 11:10

Comisarul se-ntoarce încet. To survive, be kind fwd - Supravieþuitorul

Alex. Leo ªerban

Libertatea, aprilie 2008

Independent de ce vrea sã fie Supravieþuitorul (continuarea poveºtii comisarului Moldovan, dovada "supravieþuirii" regizorului septuagenar dupã douã intervenþii chirurgicale cusute cu aþã de publicitate etc.), el este, de fapt, un fel de "reality show" în care fiecare vine cu ce are mai bun: Loredana, cu vocea, Ileana Lazariuc, cu corpul, Jean Constantin ("Limbã"), cu limbariþa, iar actorul/regizor & scenarist Sergiu Nicolaescu - cu Sergiu Nicolaescu/voce, faþã ºi profil. Pînã ºi Simona Pãtruleasa e prezentã, în chip de (aþi ghicit!) prezentatoare. Problema e cã nu e nimic altceva, iar spectatorul, ca sã supravieþuiascã plictiselii, ar ieºi mai cîºtigat gîndindu-se la alte continuãri ale poveºtii - ca-ntr-un joc video (care, de altfel, a ºi ieºit cu aceastã ocazie). Brand placement toatã ziua.

Povestea e luatã, parcã la sfert de preþ, din filmele americane de "international intrigue" din anii '40: toate, dar absolut toate personajele de atunci se întîlnesc - în 1978 - "undeva în Europa"! Comisarul (un Moldovan cu barbã cãruntã, adicã Sergiu Nicolaescu) este chemat de patronul unui cazinou pentru o partidã (cu public ºi pariuri) de ruletã ruseascã. Cum norocul sãu este legendar, vã-nchipuiþi suspansul. Mai ales cã povestea se-nvîrte între anii '40, '60 ºi '78 mai ceva ca butoiul unui pistol, de nu mai ºtii în cine va nimeri glonþul...

Ce este cît de cît OK în filmul acesta KO încape, într-adevãr, într-un glonþ-douã: Ion Dichiseanu (în rolul unui colonel comunist reciclat în afacerist) ºi Cristi Iacob (în chip de ºofer de taxi suspect de serviabil). Nici Ileana Lazariuc nu face, ea, gafe în rolul frumoasei Zarada (gafa este a machiajului, care-o lasã cu mult pãr sus ºi deloc jos - adicã invers decît în anii '40), dar este chinuitã cu replici pe care nimeni nu le-ar rosti decît cu pistolul contractului la tîmplã. (Ca sã compenseze, în anii '70 e mutã ºi încape într-o cutie.) Numai cu douã-trei gloanþe, însã, nu poþi ciurui spectatorul timp de aproape douã ore, în care personajele mai mult vorbesc, acþiunea mai mult stã, iar cînd se miºcã, e ºi mai rãu: e semnificativ cã scenele cît de cît de acþiune din acest film letargic au loc, amîndouã, într-un cimitir... În rest, avem parte de o "alergãturã" (cu mai multe ghilimele decît picioare) pe acoperiº în care fostul comisar, pîºpîº, reuºeºte sã scape de niºte urmãritori cu, probabil, prenadez pe tãlpi; o soluþie ar fi fost ca urmãritorii sã fie în scaune cu rotile, mãcar sã ºtim o chestie. Ruleta propriu-zisã are loc într-un fel de cutie cu pereþi de plexiglas, cã sîngele stropeºte ºi pãteazã. Dar cei mai mulþi nu mor acolo, ci - cum spuneam - deja în cimitir, unde nu e durere ºi nici suspin, dar nici aritmeticã: personajul lui George Mihãiþã dã colþul, în fine (deºi, la cum joacã, e mort din prima scenã), personajul lui George Alexandru se pierde printre morminte, iar scenariul acolo-l lasã.

Acest film înduioºãtor de stîngaci, de incoerent ºi de previzibil conþine, totuºi, un mister de nepãtruns: în închisorile comuniste, numãrãtoarea la ruletã se fãcea crescãtor, 1,2,3, poc; 20 de ani mai tîrziu, în cazinou, se fãcea ca un countdown: 3,2,1, poc. Sens ascuns sau scãpare? - aceasta-i întrebarea. Capitalism/comunism (Azi/Ieri, Viaþã/Moarte, Ileana/Loredana...), totul e o ruletã, pare a ne spune maestrul Nicolaescu. Supravieþuitorul e un film filozofic.

22 Apr 2008, 11:10	#186
Pashpix Guru Join Date: Apr 2007 Posts: 559	Comisarul se-ntoarce încet. To survive, be kind fwd - Supravieþuitorul Alex. Leo ªerban Libertatea, aprilie 2008 Independent de ce vrea sã fie Supravieþuitorul (continuarea poveºtii comisarului Moldovan, dovada "supravieþuirii" regizorului septuagenar dupã douã intervenþii chirurgicale cusute cu aþã de publicitate etc.), el este, de fapt, un fel de "reality show" în care fiecare vine cu ce are mai bun: Loredana, cu vocea, Ileana Lazariuc, cu corpul, Jean Constantin ("Limbã"), cu limbariþa, iar actorul/regizor & scenarist Sergiu Nicolaescu - cu Sergiu Nicolaescu/voce, faþã ºi profil. Pînã ºi Simona Pãtruleasa e prezentã, în chip de (aþi ghicit!) prezentatoare. Problema e cã nu e nimic altceva, iar spectatorul, ca sã supravieþuiascã plictiselii, ar ieºi mai cîºtigat gîndindu-se la alte continuãri ale poveºtii - ca-ntr-un joc video (care, de altfel, a ºi ieºit cu aceastã ocazie). Brand placement toatã ziua. Povestea e luatã, parcã la sfert de preþ, din filmele americane de "international intrigue" din anii '40: toate, dar absolut toate personajele de atunci se întîlnesc - în 1978 - "undeva în Europa"! Comisarul (un Moldovan cu barbã cãruntã, adicã Sergiu Nicolaescu) este chemat de patronul unui cazinou pentru o partidã (cu public ºi pariuri) de ruletã ruseascã. Cum norocul sãu este legendar, vã-nchipuiþi suspansul. Mai ales cã povestea se-nvîrte între anii '40, '60 ºi '78 mai ceva ca butoiul unui pistol, de nu mai ºtii în cine va nimeri glonþul... Ce este cît de cît OK în filmul acesta KO încape, într-adevãr, într-un glonþ-douã: Ion Dichiseanu (în rolul unui colonel comunist reciclat în afacerist) ºi Cristi Iacob (în chip de ºofer de taxi suspect de serviabil). Nici Ileana Lazariuc nu face, ea, gafe în rolul frumoasei Zarada (gafa este a machiajului, care-o lasã cu mult pãr sus ºi deloc jos - adicã invers decît în anii '40), dar este chinuitã cu replici pe care nimeni nu le-ar rosti decît cu pistolul contractului la tîmplã. (Ca sã compenseze, în anii '70 e mutã ºi încape într-o cutie.) Numai cu douã-trei gloanþe, însã, nu poþi ciurui spectatorul timp de aproape douã ore, în care personajele mai mult vorbesc, acþiunea mai mult stã, iar cînd se miºcã, e ºi mai rãu: e semnificativ cã scenele cît de cît de acþiune din acest film letargic au loc, amîndouã, într-un cimitir... În rest, avem parte de o "alergãturã" (cu mai multe ghilimele decît picioare) pe acoperiº în care fostul comisar, pîºpîº, reuºeºte sã scape de niºte urmãritori cu, probabil, prenadez pe tãlpi; o soluþie ar fi fost ca urmãritorii sã fie în scaune cu rotile, mãcar sã ºtim o chestie. Ruleta propriu-zisã are loc într-un fel de cutie cu pereþi de plexiglas, cã sîngele stropeºte ºi pãteazã. Dar cei mai mulþi nu mor acolo, ci - cum spuneam - deja în cimitir, unde nu e durere ºi nici suspin, dar nici aritmeticã: personajul lui George Mihãiþã dã colþul, în fine (deºi, la cum joacã, e mort din prima scenã), personajul lui George Alexandru se pierde printre morminte, iar scenariul acolo-l lasã. Acest film înduioºãtor de stîngaci, de incoerent ºi de previzibil conþine, totuºi, un mister de nepãtruns: în închisorile comuniste, numãrãtoarea la ruletã se fãcea crescãtor, 1,2,3, poc; 20 de ani mai tîrziu, în cazinou, se fãcea ca un countdown: 3,2,1, poc. Sens ascuns sau scãpare? - aceasta-i întrebarea. Capitalism/comunism (Azi/Ieri, Viaþã/Moarte, Ileana/Loredana...), totul e o ruletã, pare a ne spune maestrul Nicolaescu. Supravieþuitorul e un film filozofic.