Monica Lovinescu ......
redau mai jos textul lui gabriel liiceanu aparut in cotidianu
Monica Lovinescu, de ale cãrei vorbe la Europa Liberã s-au agãþat sute de mii de oameni înainte de 1990, a murit în stil românesc; înconjuratã adicã de ignoranþa, indiferenþa ºi uitarea noastrã.
"În ultimii ani, cât a stat literalmente þintuitã la pat, telefonul încetase aproape sã sune, iar cãrþile ei memorabile apãrute în acest rãstimp în þarã au fãcut obiectul unui interes mediocru.
De la un moment dat încolo, românii n-au mai avut nevoie, pur ºi simplu, de Monica Lovinescu. La ce bun sã þii minte un om a cãrui valoare de întrebuinþare dispãruse într-un interludiu al istoriei? Cu fiecare moarte ilustrã, îmi spun cã avem un adevãrat har în a ne sabota sistematic istoria. ªi asta pentru cã nu suntem capabili sã respectãm minima ei condiþie: civilizaþia aducerii aminte.
Adevãrul e cã, neºtiind sã onorãm spiritul altuia, nu ne place sã avem eroi ºi, mai ales, nu ne place sã avem eroi contemporani. Românii preferã sã-i uite pe cei care le-au dãruit ceva esenþial din viaþa lor, deoarece, dispãrându-le simþul comunitar, aºa cum nu mai cred în jertfã, cred cã e mai bine sã nu datorezi nimic nimãnui."