|
l-am vazut si eu in seara asta. pe mine nu m-a ambalat. dupa atatea laude, mi-e cam teama sa ma iau de el ca imi sariti in cap. dar hai ca ma risc.
o iau pe puncte:
1. e prea lung. nu am o prolema cu filmele lungi in general, nu ma deranjeaza daca un film are peste 2 ore, dar sa fie facut cu cap. in Jesse James ai senzatia ca Dominik a avut o gramada de materiale, dar nu a stiut cum sa inceapa, ce anume sa accentueze, ca un elev in fata unui dizertatii ratacind printre idei. si surpriza, in ultima jumatate de ora, ii vine inspiratia. adica din momentul in care Ford se decide sa il ucida pe JJ. Din acel punct, filmul capata coerenta si uneori tensiune, desi nu asta e obiectivul principal.
o chestie ciudata (intr-un fel amuzanta) la final: evenimentul anuntat in titlu, asasinatul, care survine dupa 2h te pune pe o pista falsa:iti da senzatia ca filmul se va termina dintr-o clipa intr-alta. si din cinci in cinci minute timp de 20 de minute crezi ca va urma the end. partea surprinzatoare e ca in alea 20 de minute sta esenta filmului. regizorul a pierdut prea mult timp cu introducerea si a ingramadit desfasurarea si concluziile la repezeala intr-o jumatate de ora.
2. stilul in care e filmat: imaginile, culorile, cadrele, toata partea aia tehnico-estetica mi se pare manierism gratuit. inteleg ca poate sa placa, dar nu ii vad rostul.
3.in privinta actorilor sunt de acord cu illotempore. cassey e excelent, mai bun decat pitt care chiar nu e credibil. nu ca ar avea figura angelica ci pentru ca a scos cartea marii interpretari cu care ne-am obisnuit deja. prea se vede ca "joaca tare".
|