am mai trecut "Taifasuri" la cronici pozitive...si actualul articol, din revista Time Out, la cele negative.
Cronicã de film - Supravieþuitorul
Regia Sergiu Nicolaescu, România, 2008,117 min. Cu Sergiu Nicolaescu, Jean Constantin, Ion Dichiseanu Calificativ: 2 stele din 6
Într-un recent interviu, Sergiu Nicolaescu mãrturisea cã ultimul sãu film, care va pune punct aventurilor comisarului Moldovan, are un final neaºteptat ºi surprinzãtor.
Este destul de greu sã fii surprins de confruntarea ultimã din biroul patronului de cazino, gazda unei rulete ruseºti upgradate, pentru cã pe tot parcursul filmului figura spilcuitã ºi retuºatã digital a comandantului sovietic de puºcãrie comunistã (Ion Dichiseanu) îi revine obsesiv comisarului (firesc, doar bolºevicul îl crease, într-un mod sinistru, pe bãftosul jucãtor cu moartea Moldovan) ºi, în plus, este ºi proprietarul real, din umbrã, al hemoragicului joc. Confruntarea era, astfel, inevitabilã. Neaºteptat e deznodãmântul acesteia, mai ales cã ar fi trebuit sã fie “the big end”.
Ideea filmului nu e rea, cum n-au fost nici premisele întregii serii. Din pãcate, ºi în “Supravieþuitorul” avem întâlnire cu aceleaºi scãpãri obiºnuite filmelor lui Nicolaescu, supãrãtoare mai ales când aparþin unui regizor cãruia îi place sã controleze totul. Cele mai deranjante sunt vizibile la actorii, nume mari ºi, unii dintre ei, obºnuiþi ai filmelor sale, care îºi spun replicile de parcã ar fi la prima citire a scenariului. Deºi dialogul nu este nenatural, ca text, este rostit fals, iar replica lui Haral (George Mihãiþã) “Vorbim ca niºte idioþi” sunã, vai, cum nu se poate mai potrivit. Singurul autentic este Jean Constantin, acelaºi Limbã guraliv ºi folositor, indiferent pe ce meleaguri “dã cu cinciu”. Actorul ceh Petr Falk este o alegere foarte bunã pentru tânãrul Moldovan, fizic în primul rând, chipul sãu fiind o combinaþie surprinzãtoare între asprimea cinstitã a lui Ilarion Ciobanu ºi ºarmul dezinvolt al lui Sergiu Nicolaescu.
Pe lângã melanjul arhitectural Bucureºti-Praga cu decoraþiunile (blonde/brune) autohtone de rigoare, dramoleta dâmboviþeanã a Zaradei încearcã sã dea filmului o coerenþã de stil ºi atmosferã, cam cãznitã, per ansamblu. Inexplicabilã, producãtorii ºtiu de ce! , este ºi mult prea lunga secvenþã în care Miss Lori (aþi ghicit, Loredana Groza!) performeazã în faþa unui auditoriu cãruia sângele începe sã-i pompeze pe ritmuri dansante. Cum anterioarele cinci filme ale seriei ne livraserã câteva replici, nu neapãrat voit memorabile, am tot aºteptat…Ce sã zic, exceptând-o pe curioasa Miss Lori cu “Ce zice? Ce zice?” ºi rãspunsul primit “Zice cã Dumnezeu e iubire!” mai nimic, deºi bãtrânul comisar Moldovan încearcã ceva cu “Puþin cam sus. Am îmbãtrânit.”
Iubit ºi vizionat de vreo câteva Românii, criticat ºi blamat de destui, comisarul Moldovan ºi creatorul sãu lasã cinematografiei româneºti un personaj care va supravieþui, indiferent de vremuri ºi locuri, fie ºi autohtonei “Legiuni strãine”.
Florin Barbu , 16 apr 2008