[Mister Movie]

1. sa nu uitam ca moartea domnului lazarescu este inspirat dintr-un fapt prezentat la televizor, un reportaj pe care am chiar ocazia sa-l vad, alaturi de cristi puiu. in ceea ce priveste spectaculosul, iti pot garanta ca acea era spectaculoasa in sine. in plus noul val nu inseamna doar decoruri paupere. mariajul dintre televiziune si cinematografie nu a fost inventat de cristi puiu, ci e mult mai vechi, si trebuie sa recunoastem ca cinematograful a preluat mult din limbajul televiziunii. in plus pot numi regizori importanti care au lucrat in televiziune (john frankenheimer), si care si-au modelat limbajul cinematografic prin cel al televiziunii. de fapt lucrurile nu sunt lipsite de logica. lumea e vazuta prin media; pana la aparitia fotografiei teatrul a fost cel care a modelat viziunea despre lume. de aici tablourile compuse ca o scena, miscarile exagerate si pozitia ideala in care sta privitorul. pana si filmul a fost tributar teatrului. televiziunea a adus mai mult, a adus tensiunea, filmarea in priza directa, evenimentul viu. n-ar trebui sa ne mire ca cinematograful n-a ramas strain acestui nou mod de a percepe realitatea. in plus noul val nu inseamna decorui paupere, ci mai degraba non-decoruri, locatii existente, nefalsificate de mana scenografului. in mdl impresia de realitate, de viata 'in priza' se simte plin. ca limbaj cinematografic

2. ah, ah, eu m-am vindecat de chestia asta, intr-un mod... destul de dur. prin 94 iesisera la suprafata imbogatitii. se simteau din plin. pe vremea aia eram amorezat de o colega de liceu, un 'pui' de manager. gagica venea la scoala cu sofer, se imbraca cu gust totusi, insa prea bogat pentru hainutele noastre ponosite. era mereu vesela, se purta ca o regina, in general facea cam tot ce voia ea. culmea e ca relativ mai bine ca mine. iti poti imaginea ca o asemenea persoana si-ar putea lua zilele? nici eu nu mi-am imaginat. asa ca prima mea dragoste secreta s-a sfarsit prost, dar m-a invatat un lucru: ca jipanul si fericirea nu sunt sinonime. asta apropo de viata si de adevar. daca si tu devii melodramatic, da-mi si mie voie sa-mi iau portia de drama.

poate ca ar trebui sa discutam termenul de 'saracie' in relatie cu cel de 'nefericire'. eu unul nu sunt bogat. ba pun pariu ca situatia mea financiara e mai proasta decat a ta. nici fericit nu sunt, dar nici nefericit. sunt cum da domnul, buzunarul sau conditiile meteo. in momentul de fata sunt nefericit pentru ca ploua.

4. (sar direct la el) wow, just a minute, l! iata si reflexele pe care ti le inoculeaza televiziunea: nadia/ceausescu/dracula/copiii strazii versus saracie/viata mizera. cliseul 'copii strazii' trebuia pus in tabara cealalta. nadia, ceausescu si dracula intra la 'vedete'. cred ca l-ai maturat acolo pentru ca e un subiect atat de uzat incat a devenit jenant, desi este un subiect cat se poate de REAL. cel al pensionarului in chiloti si cipilica a fost mai putin folosit, chiar si de catre televiziune, dar copii strazii produc o senzatie de greata pentru oricine.

saracia & viata mizera sunt subiecte cu caracter general. africa e campioana la asa ceva. am inteles ca india are tabere ascutite: prea saraci si prea bogati. io nu stiu daca romanica noastra e atat de avansata la capitolul asta, desi 'poveshtirile adevarate' ne prezinta cutii de carton in care parintii isi hranesc copii cu boabe de porumb prajit pe plita. ok, exista si oameni care au cazut sub limita a saraciei, ajungand pana la stadiul de animal, insa cred ca una peste alta avem niste saraci normali, la nivelul nostru de saracie, probabil la fel de saraci ca saracii americani. si am inteles ca americanii au un procent destul de ridicat de saraci. de altfel si in filmele americane poti vedea indivizi care dorm pe sub poduri, banci care confisca imobile neachitate, fisc care jupoaie, drogati etc. ideea e ca ei n-au facut insa o fixatie atat de melodramatica si de incrancenata cum a m facut-o noi. pentru noi saracia e un subiect de jelanie, de pus poalele in cap mai mult decat un subiect de reflexie. lamentatia e un sport romanesc foarte popular. ma gandesc cu groaza ce nenorocire ar fi sa devenim peste cateva zeci de ani o tara cu buget echilibrat. romanului ii place sa se planga, e ceva genetic.

NU! ba as spune, kiar, k sint subiecte noi & proaspete in cinematografia noastra - despr kre nu s-au mai facut filme, deci, da, eu unu vreau sa vad cit mai multe...

tu sau criticul de film asl? ca ar fi o diferenta. 'copii strazii' e un cliseu desfintat de media, nu de cinematografie. e vorba de imaginile cu copii bubosi legati de paturi, de aurolacii din canale. da, s-au facut filme, dar nu zeci de mii de filme, in schimb s-au facut zeci de mii de reportaje, si la noi si aiurea, si presa noastra si cea straina au apucat subiectul de ambele picioare si l-au stors pana s-a scurs tot puroiul. asa ca nu filmul a omorat copii strazii, ci media. la fel cum media a ucis subiectul pensionarului sarac.