Sã-þi mai zic cã era doar o ironie?! Nehhh... uneori mã faci sã cred cã nu ai râs din toatã inima niciodatã-n viaþa ta, ºi poate cã ºi din cauza asta þi-e imposibil sã sesizezi ironiile, ºi le iei doar ca atac la persoanã. Dupã cum am mai spus ironia ºi autoironia þin de inteligenþã, cea care nu este nicidecum capacitatea de-a reþine informaþii, asemenea unui papagal, ci uºurinþa de a face asocieri ºi de-a jongla cu ele.
Pentru mine o invitaþie la o cafea e doar un pretext pentru conversaþie. ªi acum hai sã fim serioºi, cine dracului ar vrea sã converseze cu unul ca tine?! Între noi fie spus, chiar meriþi numai pumni în gurã, de-aia îþi ºi înþeleg reþinerile. Mã rog, aci ar mai trebui sã vorbim un pic ºi despre caracter, însã având în vedere faptul cã ai trecut de decenii de 20 de ani discuþia asta chiar nu-ºi are rostul.
Concluzie: dacã ai avea 16 ani ar fi de înþeles ºi acceptat modul în care te supaapreciezi, dar cum te apropii de 50, comportamentul tãu e absolut penibil ºi totodatã hilar. Dar ce sã vezi, nu ãsta e genul meu preferat de distracþie!
