Cinemagia Forum - View Single Post

Pashpix · 12 Apr 2008, 08:27

Portrete ºi statui semnate Sergiu Nicolaescu

Filmul Supravieþuitorul prilejuieºte o discuþie cu regizorul Sergiu Nicolaescu despre eroii autentici ºi închipuiþi, umbrele trecutului ºi superlativele unui autoportret.

De ce se întoarce Comisarul Moldovan?

La baza acestui personaj este un unchi de-al meu, Gheorghe Cambrea, care a fost comisar de poliþie. Era exact tipul meu, adicã înalt, binefãcut, dar era mult mai vesel, mai optimist. Era un om cu o experienþã uluitoare în poliþie ºi cunoºtea tot ce miºca în Bucureºti. El a fost arestat în 1950, precum Comisarul. Lipseºte din seria cu Moldovan un episod, pe care eu aº fi vrut sã-l fac, dar nu m-a lãsat regimul. Seria a fost opritã cu “Duelul”. Însuºi Popescu-Dumnezeu numãra împuºcãturile ºi spunea cã sunt prea multe. Acum, când aveam subiectul, exista o altã problemã: la vârsta mea nu mai puteam sã fac oricând Comisarul, deci trebuia sã joc vârsta realã a lui Moldovan, care în ’78 avea vârsta mea, adicã 77 ani. Din acest motiv l-am plasat în ‘78 cu amintiri din ‘44-’45.

Revenind la Comisarul cel de demult...

Ala era Miclovan. Dar eu am zis cã e tot Moldovan. Pentru cã Miclovan, Moldovan... Nu puteam sã îl folosesc pe Miclovan, pentru cã mi-ar fi trebuit aprobarea scenariºtilor de la primele douã filme din serie. N-am probat, pentru cã era o chestiune de ambiþie ºi ajungeam la chestiuni politice. Eu am evitat lucrurile politice. La vremea aceea, a fost o surprizã pentru toatã lumea, cã lângã Comisarul Roman, pentru care erau fãcute aceste filme, apãrea Sergiu Nicolaescu. Nu mi-a fost teamã ºi nici n-am ºtiut ce iese. ªi când am vãzut ce am realizat, am zis: “Titus (Popovici, n.m), eu îþi fac episodul doi, dar îl înviu pe Miclovan”. Mi-a spus cã aºa ceva e imposibil, dar, pânã la urmã i-am arãtat lui Titus: am murit în “Un comisar acuzã” ºi am înviat în “Revanºa”. Acum am profitat de moment, mi-a venit ideea pentru film, care era foarte interesantã, cu un final pe care nimeni nu-l poate bãnui. Veþi vedea.

De ce aþi vrut sã îl jucaþi chiar dumneavoastrã pe Comisar?

La început am jucat pentru cã mi-a dat Titus Popovici acest rol. ªi l-am jucat, numai cã a apãrut un personaj nou ºi, tocmai de aceea, am vrut sã-l reînviu. Era clar. Oi fi eu regizor, dar ºtiu meserie ºi mi-am dat seama de succesul pe care l-am fãcut. ªi, domnule, acum e o legendã.

Totuºi, aura aceasta de erou a trecut ºi dincolo de ecran…

Eu nu sunt actor. Sunt interpret ºinu-mi aleg decât rolurile care mi se potrivesc ºi care pot face parte din viaþa mea. Iar atunci mi-e uºor sã le joc. ~sta e adevãrul: mi se potrivesc rolurile. ªi de aici vine legenda. Atenþie, eu am ºi introdus momente istorice foarte importante, cum ar fi rebeliunea legionarã.

Aþi modificat adevãrul istoric?

Majoritatea istoricilor sunt oameni fideli istoriei adevãrate sau aproape adevãrate. Eu am avut doi istorici de la partid. Aceºti doi oameni, fãrã sã mã fi cunoscut, fãrã sã vorbim, fãrã sã îi rog, þineau cu mine. ªi îmi apãrau subiectele. Practic, la cenzurã, ãºtia îmi luau întotdeauna apãrarea. Toþi simþeau ca mine, dar îi speria ce arãtam eu pe ecran: tabloul Regelui, tabloul lui Antonescu, pentru cã aºa era. Întotdeauna, istoria vãzutã de mine era o istorie pe care o interpretam, bineînþeles. De exemplu, în “Mihai Viteazul”, bãiatul lui Mihai n-a murit în momentul pe care l-am ales eu sã moarã. Dimpotrivã, l-a trãdat pe taicã-su, ºi el ºi maicã-sa. Mihai a avut o armatã de oameni ºi de istorici împotriva lui. Unirea, ideea unirii din 1600 este a lui. E primul din Europa. Garibaldi vine 200 de ani mai tarziu.

Mulþi din familia dumneavoastrã au fãcut închisoare. Cum de aþi fost aºa deschis faþã de regimul comunist?

Am un text care se repetã în vreo trei filme: “ - Ce vreþi voi? - O viaþã mai bunã pentru majoritatea populaþiei. - Bravo. - ªi când o s-o faceþi? - Foarte curând. - Om trãi ºi-om vedea.” Eu asta le spun comuniºtilor. ªi le mai spun: “Sunteþi mulþi ºi sunteþi puternici.” Sã nu-mi spunã cineva cã România nu era plinã de comuniºti. ªtii ce repede a prins comunismul la noi. Eu am trãit momentul ãsta. Adicã, din 23 august ‘44 pânã în ‘46 þara era în mâna lor, pentru cã muncitorimea a trecut de partea comuniºtilor. ªi ãºtia erau mulþi ºi puternici. Vreau sã spun cã ãºtia au ieºit în ‘89. Asta era lecþia pe care o primeam de la viaþã.

Aþi fãcut toate filmele pe care le-aþi vrut?

Vreau sã spun cã nici un film n-a fost oprit, decât unul singur: al lui Solcanu. E singurul film oprit vreodatã de cineva.

ªi celelalte?

Celelalte au fost oprite iniþial, cum a fost oprit ºi “Osânda”, sau “Mihai Viteazul” seria a doua. ªi pe urmã au ieºit. Cu sau fãrã modificãri, asta depindea de rezistenþa regizorului.

Aþi reuºit sã-i convingeþi ºi de multe alte lucruri...

Pentru cã le plãceau filmele mele. În “Dacii”, de exemplu, am armata romanã în faþa unei cetãþi. ªi sus pe zid apare un dac. Romanul strigã: “Deschideþi porþile!” Dacul, de sus: “Cine sunteþi voi?” Romanul replicã: “Stãpânii lumii.” La care dacul rãspunde: “Veþi ajunge, doar dacã noi vom pieri.” Pãi, lumea se ridica în picioare în sãli. Eu am fãcut primele filme patriotice din þara asta. Au mai fãcut ºi alþii, pe ici, pe colo. Au mai bãgat câte un fitil. Toatã lumea a fãcut concesii. Cã dupã aceea s-au gãsit viteji sã spunã despre mine tot felul de lucruri, asta-i altã poveste. De fapt, puteai oricând sã ocoleºti un subiect de partid.

12 Apr 2008, 08:27	#121
Pashpix Guru Join Date: Apr 2007 Posts: 559	Portrete ºi statui semnate Sergiu Nicolaescu Filmul Supravieþuitorul prilejuieºte o discuþie cu regizorul Sergiu Nicolaescu despre eroii autentici ºi închipuiþi, umbrele trecutului ºi superlativele unui autoportret. De ce se întoarce Comisarul Moldovan? La baza acestui personaj este un unchi de-al meu, Gheorghe Cambrea, care a fost comisar de poliþie. Era exact tipul meu, adicã înalt, binefãcut, dar era mult mai vesel, mai optimist. Era un om cu o experienþã uluitoare în poliþie ºi cunoºtea tot ce miºca în Bucureºti. El a fost arestat în 1950, precum Comisarul. Lipseºte din seria cu Moldovan un episod, pe care eu aº fi vrut sã-l fac, dar nu m-a lãsat regimul. Seria a fost opritã cu “Duelul”. Însuºi Popescu-Dumnezeu numãra împuºcãturile ºi spunea cã sunt prea multe. Acum, când aveam subiectul, exista o altã problemã: la vârsta mea nu mai puteam sã fac oricând Comisarul, deci trebuia sã joc vârsta realã a lui Moldovan, care în ’78 avea vârsta mea, adicã 77 ani. Din acest motiv l-am plasat în ‘78 cu amintiri din ‘44-’45. Revenind la Comisarul cel de demult... Ala era Miclovan. Dar eu am zis cã e tot Moldovan. Pentru cã Miclovan, Moldovan... Nu puteam sã îl folosesc pe Miclovan, pentru cã mi-ar fi trebuit aprobarea scenariºtilor de la primele douã filme din serie. N-am probat, pentru cã era o chestiune de ambiþie ºi ajungeam la chestiuni politice. Eu am evitat lucrurile politice. La vremea aceea, a fost o surprizã pentru toatã lumea, cã lângã Comisarul Roman, pentru care erau fãcute aceste filme, apãrea Sergiu Nicolaescu. Nu mi-a fost teamã ºi nici n-am ºtiut ce iese. ªi când am vãzut ce am realizat, am zis: “Titus (Popovici, n.m), eu îþi fac episodul doi, dar îl înviu pe Miclovan”. Mi-a spus cã aºa ceva e imposibil, dar, pânã la urmã i-am arãtat lui Titus: am murit în “Un comisar acuzã” ºi am înviat în “Revanºa”. Acum am profitat de moment, mi-a venit ideea pentru film, care era foarte interesantã, cu un final pe care nimeni nu-l poate bãnui. Veþi vedea. De ce aþi vrut sã îl jucaþi chiar dumneavoastrã pe Comisar? La început am jucat pentru cã mi-a dat Titus Popovici acest rol. ªi l-am jucat, numai cã a apãrut un personaj nou ºi, tocmai de aceea, am vrut sã-l reînviu. Era clar. Oi fi eu regizor, dar ºtiu meserie ºi mi-am dat seama de succesul pe care l-am fãcut. ªi, domnule, acum e o legendã. Totuºi, aura aceasta de erou a trecut ºi dincolo de ecran… Eu nu sunt actor. Sunt interpret ºinu-mi aleg decât rolurile care mi se potrivesc ºi care pot face parte din viaþa mea. Iar atunci mi-e uºor sã le joc. ~sta e adevãrul: mi se potrivesc rolurile. ªi de aici vine legenda. Atenþie, eu am ºi introdus momente istorice foarte importante, cum ar fi rebeliunea legionarã. Aþi modificat adevãrul istoric? Majoritatea istoricilor sunt oameni fideli istoriei adevãrate sau aproape adevãrate. Eu am avut doi istorici de la partid. Aceºti doi oameni, fãrã sã mã fi cunoscut, fãrã sã vorbim, fãrã sã îi rog, þineau cu mine. ªi îmi apãrau subiectele. Practic, la cenzurã, ãºtia îmi luau întotdeauna apãrarea. Toþi simþeau ca mine, dar îi speria ce arãtam eu pe ecran: tabloul Regelui, tabloul lui Antonescu, pentru cã aºa era. Întotdeauna, istoria vãzutã de mine era o istorie pe care o interpretam, bineînþeles. De exemplu, în “Mihai Viteazul”, bãiatul lui Mihai n-a murit în momentul pe care l-am ales eu sã moarã. Dimpotrivã, l-a trãdat pe taicã-su, ºi el ºi maicã-sa. Mihai a avut o armatã de oameni ºi de istorici împotriva lui. Unirea, ideea unirii din 1600 este a lui. E primul din Europa. Garibaldi vine 200 de ani mai tarziu. Mulþi din familia dumneavoastrã au fãcut închisoare. Cum de aþi fost aºa deschis faþã de regimul comunist? Am un text care se repetã în vreo trei filme: “ - Ce vreþi voi? - O viaþã mai bunã pentru majoritatea populaþiei. - Bravo. - ªi când o s-o faceþi? - Foarte curând. - Om trãi ºi-om vedea.” Eu asta le spun comuniºtilor. ªi le mai spun: “Sunteþi mulþi ºi sunteþi puternici.” Sã nu-mi spunã cineva cã România nu era plinã de comuniºti. ªtii ce repede a prins comunismul la noi. Eu am trãit momentul ãsta. Adicã, din 23 august ‘44 pânã în ‘46 þara era în mâna lor, pentru cã muncitorimea a trecut de partea comuniºtilor. ªi ãºtia erau mulþi ºi puternici. Vreau sã spun cã ãºtia au ieºit în ‘89. Asta era lecþia pe care o primeam de la viaþã. Aþi fãcut toate filmele pe care le-aþi vrut? Vreau sã spun cã nici un film n-a fost oprit, decât unul singur: al lui Solcanu. E singurul film oprit vreodatã de cineva. ªi celelalte? Celelalte au fost oprite iniþial, cum a fost oprit ºi “Osânda”, sau “Mihai Viteazul” seria a doua. ªi pe urmã au ieºit. Cu sau fãrã modificãri, asta depindea de rezistenþa regizorului. Aþi reuºit sã-i convingeþi ºi de multe alte lucruri... Pentru cã le plãceau filmele mele. În “Dacii”, de exemplu, am armata romanã în faþa unei cetãþi. ªi sus pe zid apare un dac. Romanul strigã: “Deschideþi porþile!” Dacul, de sus: “Cine sunteþi voi?” Romanul replicã: “Stãpânii lumii.” La care dacul rãspunde: “Veþi ajunge, doar dacã noi vom pieri.” Pãi, lumea se ridica în picioare în sãli. Eu am fãcut primele filme patriotice din þara asta. Au mai fãcut ºi alþii, pe ici, pe colo. Au mai bãgat câte un fitil. Toatã lumea a fãcut concesii. Cã dupã aceea s-au gãsit viteji sã spunã despre mine tot felul de lucruri, asta-i altã poveste. De fapt, puteai oricând sã ocoleºti un subiect de partid.