d fapt, eu am spus exact invers: k tratarea (= stilu) dicteaza subiectu...
ma rog, recunosc k am fortat un paradox - nu stiu dk asha stau lucrurile cu minimalistii nostri; stiu k asha au stat cu unii mari artisti, kre ajung la un stil, dupa kre universu lor tematic este
fctie a acelui stil...
re: regizorii nostri - ei, fireste, nu pot reflecta decit realitatea din ro, k p aia o cunosc & aia ii pasioneaza. si mai cre k, in cazu nostru, ideea cu stilu precede subiectu poate fi valabila - paradoxal - in cazu... epigonilor 'stilului puiu': adik, la puiu - e clar - primeaza apetitu cine-verist & gustu pt subiectele din ac zona (faptu k si-a gasit stilu
lui sa l spuna e cu atit mai fericit!), dar ma tem k, in cazu altora (mai putin inspirati), 'imprumutarea' unui stil (strain) conduce automat la alegerea
acelor subiecte cu kre acel stil este identifikt...