Cinemagia Forum - View Single Post

Pitbull · 11 Apr 2008, 20:26

Comisarul meu: "Supravieþuitorul"
De-a uliii ºi vardiºtii

MOTTO: "«Supravieþuitorul» este capodopera filmului poliþist românesc!" - Grid Modorcea

Ce mult l-am iubit! Aveam paisprezece ani, ºi toate caietele mele de ºcoalã erau pline de desene cu Miclovani ciuruiþi printre lãzi ºi Moldovani durigându-se pe deal la Vãcãreºti. Recitam "Un comisar acuzã" replicã cu replicã, de la cap la coadã, ca pe "Cãþeluº cu pãru' creþ". Camera-mi era tapetatã cu afiºe de la "Nemuritorii" ºi coperte de reviste "Cinema", iar Relicvariul conþinea Sfintele Moaºte: scrisorica dactilografiatã care spunea:
Ai perfectã dreptare Miclovan
Trãieºte dar se numeºte acum Moldovan
Sergiu Nicolaescu
(Îi iertasem "dreptare" ºi "Trãieºte", ºi nu ºtiam cã fusese scrisã de Nuþu Cãrmãzan, care-i fãcea secretariatul.)
Evident, în recreaþii la ºcoalã ºi pe maidanul dintre blocuri, numai de-a Comisarul Moldovan ne jucam. ªi visam... visam... visam sã facem filme. Parc-am fi fost, cu trei decenii jumate în avans, novicii care fac uneori deliciul forumului CineMagia, cu mesaje gen "am 1 ideie super-tare & vreau so filmez kremi dai 1 sfat qm sa fak?" Sunt convins cã dacã tata era uns mãcar cu o alifie, douã, dacã nu cu toate, sã-mi ia ºi mie un aparat de filmat din-ãla pentru imortalizat þâncii când se ridicã de pe oliþã, aº fi comis-o.
Aº fi fãcut un film cu Comisarul Moldovan.
Nu prea ºtiam eu sã scriu scenarii pe vremea aia (de fapt, habar n-aveam - da sã nu ziceþi la nimeni!), aºa cã aº fi cerut ajutorul lui Adina de la scara trei, care nici ea n-are nici o treabã cu filmele, da' mutter a ei e ziaristã, deci cred cã ceva tot ºtie ºi ea - ºi, oricum, unde-s doi puterea creºte, ca mãgarul din poveste, care-a fost ºi nu mai este. Pe-atunci încã nu se fãcuse "The Deer Hunter", aºa cã nimeni nu ne-ar fi putut da nota 1 pentru copiat (iar "Il prezzo del potere", unde-am vãzut prima oarã ruleta ruseascã, a trecut cam neobservat). Ce sã mai vorbim de "13 Tzameti", în care-i ºi mai ºi, se joacã ruletã ruseascã încruciºatã - dar e clar cã nici de-aici n-am fi putut copia, nu numai pentru cã avea sã se facã abia-n 2006, ci ºi fiindcã în filmul ãla totul se întâmplã undeva-ntr-o pãdure, nici dracu' nu ºtie cum se-ajunge acolo, concurenþii primesc niºte numere prin poºtã ºi-s duºi pe cãi ocolite, nu care cumva sã-i miroasã poliþia. Noi am fi fãcut mult mai simplu, am fi pus toatã tãrãºenia moþ în centrul oraºului, într-un hotel de lux, ca la Marriott, într-o ditamai sala unde toatã lumea bunã stã ºi se uitã ºi pariazã, în frac ºi rochii cu pene de struþ - nu ca urâþii ãia neraºi ºi beþivi ai lui Gela Babluani. ªi ca sã nu zicã lumea cã suntem proºti, la sfârºit, am fi pus sã intre mascaþii peste ei, dupã formula "jãndarii ex machina". ªi-o rezolvam ºi pe asta.
Ca sã fie cât mai interesant, aº fi fãcut ca-n hotelul ãla sã se întâlneascã toþi, da' toþi care-au avut treabã cu Moldovan mai demult, ºi el nu i-a ciuruit. Ca sã parã mai natural, aº fi zis cã-i doar o coincidenþã. De fapt, eu aº fi vrut sã-i aduc acolo chiar ºi pe cei care-n alte filme au murit (cã aºa-i la film, doar actorii nu mor de-adevãratelea, se prefac numai), da' Adina mi-a zis cã nu, cã-i prea de tot. Da' pe Limbã tot l-aº fi adus. N-aveam nici o nevoie de el în film, nu rezolvã nimic, da-i simpatic ºi ºtie sã spunã bancuri.
Neapãrat, am fi bãgat ºi o scenã cu închisorile comuniste, cã se poartã... Auleo, nu, staþi - am încurcat epocile. Când ziceam c-am fi fãcut noi filmul ãsta? În 1974? Pãi atunci nu era voie. Mã rog, nici o problemã - cu sau fãrã episoadele alea de la Fãgãraº, tot aia e.
Tovarãºa de românã, doamna Fãlcuþescu, ne-a învãþat cã orice operã de artã trebuie sã spunã ceva - deci la fel am fi fãcut ºi noi. Pe toþi colegii, prietenii ºi vecinii care jucau în film, i-am fi pus sã spunã. ªi sã tot spunã. Mult. Adânc. Greu. Lemnos. Mai ales când vorbeºte eroul cu diverºi d-ãia negativi - trebuie ca ei sã-i explice ce-au cu el, ºi de ce vor sã i-o tragã (ãsta, sã tragã-n el), ºi aºa ºi pe dincolo, sã explice la fel ca tovarãºa dintr-a-ntâia cu þigãnuºu' ãla din ultima bancã, ãla care nu-nþelegea ºi pace de ce unu cu unu nu face trei.
Replicile astea, i-aº fi luat în film sã le spunã pe prietenii mei cei mai buni, cu care ne-am jucat frumos de multe ori ºi deci ºtiu cã ar juca bine. Mai ales pe Mihãiþã ºi pe Duþu - cã am învãþat de la tovarãºa instructor de la serbare cum sã-i pun sã joace ca sã iasã ºi mai bine decât atunci când i-a scos în faþa careului cã se bãtuserã-n baraca din spatele ºcolii, ºi s-a fãcut reconstituirea. La mine, ei ar fi jucat cu ºi mai mult talent, apãsat, gros, artificial - fiindcã am auzit eu cã arta nu copiazã viaþa.
Sigur cã aº fi vrut sã joace-n film ºi Sergiu Nicolaescu personal, dar mi-a spus tata cã el, la vârsta lui, n-ar sta el de vorbã cu niºte puºti ca noi - aºa cã l-aº fi luat pe colegul meu Fãlcuþescu*, fiul tovarãºei de românã (deºi el nu ºtie românã - e prea complicat sã explic acum de ce), cã tot zic colegii cã seamãnã cu el, ºi-n timp ce vorbea aº fi dat drumul la casetofon cu replici din filmele mai vechi ale lui Sergiu Nicolaescu, sã aibã aceeaºi voce. Cred cã ar fi reuºit sã-ºi miºte gura aproape la fel. Iar efectul, sã ai un copil vorbind cu voce de om mare, ar fi fost ºi mai interesant (cam la fel ca atunci când un om de treizeci de ani vorbeºte ca unul de aproape optzeci)!
Pe urmã, unde sã filmãm?
Aº fi vrut ca acþiunea sã se întâmple "undeva în Europa, în 1978" - dar cum pe vremea aia era regimul de odiossinistrã amintire, nu ne dãdea voie sã mergem, aºa cã am fi filmat tot, tot, tot, într-un, un, un loc din Bucureºti. Ca sã fie cât mai simplu. Noaptea pe-ntuneric, ca sã se vadã mai puþin maºinile ºi magazinele care pe vremea aia încã nu se inventaserã. Din când în când, bãgam câte-o imagine cu Dunãrea la Praga, filmatã de unchiul când a fost trei zile-n deplasare, ºi înþelegea toatã lumea.
Tot acolo am fi filmat ºi fugãririle cu maºini - am auzit cã e foarte uºor: pui mereu maºinile sã treacã pe aceeaºi stradã, ºi tu te muþi cu aparatul de filmat de colo-colo, aºa cã lumea crede, dacã nu e prea atentã, cã se fugãresc mult, prin tot oraºul.
Aº mai fi pus ºi niºte alergãturi pe acoperiº, cã-s foarte interesante. Filmate la fel ca-n filmele vechi cu comisari, ba chiar ºi mai încet, ºi mai grijuliu, aºa, pâº, pâº, pâº, sã nu cumva sã cadã actorii ºi sã se loveascã.
ªi prin cimitir - mi-au plãcut foarte mult scenele cu pac-pac prin cimitir din filmele vechi.
Ilenuþa de la C voia ºi ea sã joace-n film, ºi pentru cã e o tipã foarte sexy, ºi spectatorilor le plac scenele sexy, aº fi filmat-o în pielea goalã. Acuma, asta ar fi fost o problemã, fiindcã ei încã nu i-a crescut pãrul (acolo, ºtiþi dumneavoastrã unde), deci ar fi trebuit ca tovarãºa de la machiaj sã-i lipeascã pãr artificial, dar dacã pe urmã o vedea mama ei când fãcea baie ºi se prindea c-am filmat-o goalã? Aºa cã ce sã ne mai complicãm, am fi filmat-o aºa cum era. Oricum, din 1940 au trecut aºa de mulþi ani, cã nu cred cã mai þine minte cineva cã pe-atunci femeile încã nu se bãrbiereau. Cum nu mai þine minte lumea nici cum se coafau, aºa cã puteam s-o lãsãm pieptãnatã ca pe vremea noastrã - ºi acolo, când o omoarä, ca sã fie cât mai dramatic, puneam sã vinä doi: unu-i pune pistolu-n faþã ca s-o sperie, ºi-i zice "cucu!" da' n-o împuºcã, ºi al doilea vine pe la spate, "bau!" ºi-i taie beregata! (Logic!) Dupã care, Comisarul Moldovan fuge dupã criminal trãgând toate gloanþele în sus, pânä i se terminã, ºi atunci zice: "De data asta, ai avut noroc" ºi nu-l bate, nu-l ceartã, nu nimic.
Mai aveam un vecin care în tinereþe dãduse la regie, ºi el îmi tot explica despre "cadru", "unghiulaþie", "racord" ºi tot felul de minuni d-astea de care atunci auzeam pentru prima oarã. Nu cred c-aº fi fost în stare sã þin minte tot ce-mi povestea el, aºa cã pânã la urmã tot cum voiam eu aº fi filmat.
Încet.
Încet, atent ºi cu grijã.
Fiindcã graba stricã treaba.
Inclusiv la montaj. Aº fi dat ordin sã monteze cât mai cu cadre lungi, sã nu taie prea din scurt, ca sã rãmânã în film cât mai mult din ce-am filmat. Asta e mult mai important decât "ritmul", cum zic unii, de parcã s-ar crede la muzicã ºi dans.
A, da, la fix: muzicã ºi dans. Dacã bagi muzicã ºi dans, vin ºi mai mulþi spectatori - ºi cum eu aº fi vrut sã aduc spectatorii în sãli cu acest film, aº fi bãgat ºi niºte clipuri în el. Tot aºa, cu imagini luuungi ºi frumoaaase - nu ca la televizor, cã taie ãia þac-pac de nu se mai înþelege nimic. Mai bine prea mult, decât sã nu se-nþeleagã despre ce e vorba-n cântec.
ªi pe urmã, dãdeam filmul în sala de festivitãþi la ºcoalã, cu toþi prietenii ºi pãrinþii ºi bunicii, ºi le-ar fi plãcut la toþi, ne aplaudau ºi ne felicitau ºi ne dãdeau bonbonele, iar Unchiul Miticã ar fi zis cã e "o capodoperã".
ªi ce mult ne-am fi bucurat!...

...Aici ajunsesem cu visul, când m-am trezit.
N-am fãcut acest film!

Nu mai am paiºpe ani...
E 11 aprilie, A.D. 2008 - iar la Cinema PRO, chiar în aceste clipe are loc premiera filmului "Supravieþuitorul", de Sergiu Nicolaescu.
Oare cum o fi...?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
11 aprilie, 2008, h. 19:00-20:47
Bucureºti, România
__________________________________________________ ____
* - Fãlcuþescu mi-era într-adevãr coleg de ºcoalã, dar nu semãna cu Sergiu Nicolaescu, ci mai degrabã cu o Omletã - de unde ºi celebra lui poreclã, perpetuatã pânã-n armatã. (n.Pb.)

11 Apr 2008, 20:26	#119
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	Comisarul meu: "Supravieþuitorul" De-a uliii ºi vardiºtii MOTTO: "«Supravieþuitorul» este capodopera filmului poliþist românesc!" - Grid Modorcea Ce mult l-am iubit! Aveam paisprezece ani, ºi toate caietele mele de ºcoalã erau pline de desene cu Miclovani ciuruiþi printre lãzi ºi Moldovani durigându-se pe deal la Vãcãreºti. Recitam "Un comisar acuzã" replicã cu replicã, de la cap la coadã, ca pe "Cãþeluº cu pãru' creþ". Camera-mi era tapetatã cu afiºe de la "Nemuritorii" ºi coperte de reviste "Cinema", iar Relicvariul conþinea Sfintele Moaºte: scrisorica dactilografiatã care spunea: Ai perfectã dreptare Miclovan Trãieºte dar se numeºte acum Moldovan Sergiu Nicolaescu (Îi iertasem "dreptare" ºi "Trãieºte", ºi nu ºtiam cã fusese scrisã de Nuþu Cãrmãzan, care-i fãcea secretariatul.) Evident, în recreaþii la ºcoalã ºi pe maidanul dintre blocuri, numai de-a Comisarul Moldovan ne jucam. ªi visam... visam... visam sã facem filme. Parc-am fi fost, cu trei decenii jumate în avans, novicii care fac uneori deliciul forumului CineMagia, cu mesaje gen "am 1 ideie super-tare & vreau so filmez kremi dai 1 sfat qm sa fak?" Sunt convins cã dacã tata era uns mãcar cu o alifie, douã, dacã nu cu toate, sã-mi ia ºi mie un aparat de filmat din-ãla pentru imortalizat þâncii când se ridicã de pe oliþã, aº fi comis-o. Aº fi fãcut un film cu Comisarul Moldovan. Nu prea ºtiam eu sã scriu scenarii pe vremea aia (de fapt, habar n-aveam - da sã nu ziceþi la nimeni!), aºa cã aº fi cerut ajutorul lui Adina de la scara trei, care nici ea n-are nici o treabã cu filmele, da' mutter a ei e ziaristã, deci cred cã ceva tot ºtie ºi ea - ºi, oricum, unde-s doi puterea creºte, ca mãgarul din poveste, care-a fost ºi nu mai este. Pe-atunci încã nu se fãcuse *"The Deer Hunter",* aºa cã nimeni nu ne-ar fi putut da nota 1 pentru copiat (iar *"Il prezzo del potere",* unde-am vãzut prima oarã ruleta ruseascã, a trecut cam neobservat). Ce sã mai vorbim de *"13 Tzameti",* în care-i ºi mai ºi, se joacã ruletã ruseascã încruciºatã - dar e clar cã nici de-aici n-am fi putut copia, nu numai pentru cã avea sã se facã abia-n 2006, ci ºi fiindcã în filmul ãla totul se întâmplã undeva-ntr-o pãdure, nici dracu' nu ºtie cum se-ajunge acolo, concurenþii primesc niºte numere prin poºtã ºi-s duºi pe cãi ocolite, nu care cumva sã-i miroasã poliþia. Noi am fi fãcut mult mai simplu, am fi pus toatã tãrãºenia moþ în centrul oraºului, într-un hotel de lux, ca la Marriott, într-o ditamai sala unde toatã lumea bunã stã ºi se uitã ºi pariazã, în frac ºi rochii cu pene de struþ - nu ca urâþii ãia neraºi ºi beþivi ai lui Gela Babluani. ªi ca sã nu zicã lumea cã suntem proºti, la sfârºit, am fi pus sã intre mascaþii peste ei, dupã formula "jãndarii ex machina". ªi-o rezolvam ºi pe asta. Ca sã fie cât mai interesant, aº fi fãcut ca-n hotelul ãla sã se întâlneascã toþi, da' toþi care-au avut treabã cu Moldovan mai demult, ºi el nu i-a ciuruit. Ca sã parã mai natural, aº fi zis cã-i doar o coincidenþã. De fapt, eu aº fi vrut sã-i aduc acolo chiar ºi pe cei care-n alte filme au murit (cã aºa-i la film, doar actorii nu mor de-adevãratelea, se prefac numai), da' Adina mi-a zis cã nu, cã-i prea de tot. Da' pe Limbã tot l-aº fi adus. N-aveam nici o nevoie de el în film, nu rezolvã nimic, da-i simpatic ºi ºtie sã spunã bancuri. Neapãrat, am fi bãgat ºi o scenã cu închisorile comuniste, cã se poartã... Auleo, nu, staþi - am încurcat epocile. Când ziceam c-am fi fãcut noi filmul ãsta? În 1974? Pãi atunci nu era voie. Mã rog, nici o problemã - cu sau fãrã episoadele alea de la Fãgãraº, tot aia e. Tovarãºa de românã, doamna Fãlcuþescu, ne-a învãþat cã orice operã de artã trebuie sã spunã ceva - deci la fel am fi fãcut ºi noi. Pe toþi colegii, prietenii ºi vecinii care jucau în film, i-am fi pus sã spunã. ªi sã tot spunã. Mult. Adânc. Greu. Lemnos. Mai ales când vorbeºte eroul cu diverºi d-ãia negativi - trebuie ca ei sã-i explice ce-au cu el, ºi de ce vor sã i-o tragã (ãsta, sã tragã-n el), ºi aºa ºi pe dincolo, sã explice la fel ca tovarãºa dintr-a-ntâia cu þigãnuºu' ãla din ultima bancã, ãla care nu-nþelegea ºi pace de ce unu cu unu nu face trei. Replicile astea, i-aº fi luat în film sã le spunã pe prietenii mei cei mai buni, cu care ne-am jucat frumos de multe ori ºi deci ºtiu cã ar juca bine. Mai ales pe Mihãiþã ºi pe Duþu - cã am învãþat de la tovarãºa instructor de la serbare cum sã-i pun sã joace ca sã iasã ºi mai bine decât atunci când i-a scos în faþa careului cã se bãtuserã-n baraca din spatele ºcolii, ºi s-a fãcut reconstituirea. La mine, ei ar fi jucat cu ºi mai mult talent, apãsat, gros, artificial - fiindcã am auzit eu cã arta nu copiazã viaþa. Sigur cã aº fi vrut sã joace-n film ºi Sergiu Nicolaescu personal, dar mi-a spus tata cã el, la vârsta lui, n-ar sta el de vorbã cu niºte puºti ca noi - aºa cã l-aº fi luat pe colegul meu Fãlcuþescu, fiul tovarãºei de românã (deºi el nu ºtie românã - e prea complicat sã explic acum de ce), cã tot zic colegii cã seamãnã cu el, ºi-n timp ce vorbea aº fi dat drumul la casetofon cu replici din filmele mai vechi ale lui Sergiu Nicolaescu, sã aibã aceeaºi voce. Cred cã ar fi reuºit sã-ºi miºte gura aproape la fel. Iar efectul, sã ai un copil vorbind cu voce de om mare, ar fi fost ºi mai interesant (cam la fel ca atunci când un om de treizeci de ani vorbeºte ca unul de aproape optzeci)! Pe urmã, unde sã filmãm? Aº fi vrut ca acþiunea sã se întâmple "undeva în Europa, în 1978" - dar cum pe vremea aia era regimul de odiossinistrã amintire, nu ne dãdea voie sã mergem, aºa cã am fi filmat tot, tot, tot,* într-un, un, un loc din Bucureºti. Ca sã fie cât mai simplu. Noaptea pe-ntuneric, ca sã se vadã mai puþin maºinile ºi magazinele care pe vremea aia încã nu se inventaserã. Din când în când, bãgam câte-o imagine cu Dunãrea la Praga, filmatã de unchiul când a fost trei zile-n deplasare, ºi înþelegea toatã lumea. Tot acolo am fi filmat ºi fugãririle cu maºini - am auzit cã e foarte uºor: pui mereu maºinile sã treacã pe aceeaºi stradã, ºi tu te muþi cu aparatul de filmat de colo-colo, aºa cã lumea crede, dacã nu e prea atentã, cã se fugãresc mult, prin tot oraºul. Aº mai fi pus ºi niºte alergãturi pe acoperiº, cã-s foarte interesante. Filmate la fel ca-n filmele vechi cu comisari, ba chiar ºi mai încet, ºi mai grijuliu, aºa, pâº, pâº, pâº, sã nu cumva sã cadã actorii ºi sã se loveascã. ªi prin cimitir - mi-au plãcut foarte mult scenele cu pac-pac prin cimitir din filmele vechi. Ilenuþa de la C voia ºi ea sã joace-n film, ºi pentru cã e o tipã foarte sexy, ºi spectatorilor le plac scenele sexy, aº fi filmat-o în pielea goalã. Acuma, asta ar fi fost o problemã, fiindcã ei încã nu i-a crescut pãrul (acolo, ºtiþi dumneavoastrã unde), deci ar fi trebuit ca tovarãºa de la machiaj sã-i lipeascã pãr artificial, dar dacã pe urmã o vedea mama ei când fãcea baie ºi se prindea c-am filmat-o goalã? Aºa cã ce sã ne mai complicãm, am fi filmat-o aºa cum era. Oricum, din 1940 au trecut aºa de mulþi ani, cã nu cred cã mai þine minte cineva cã pe-atunci femeile încã nu se bãrbiereau. Cum nu mai þine minte lumea nici cum se coafau, aºa cã puteam s-o lãsãm pieptãnatã ca pe vremea noastrã - ºi acolo, când o omoarä, ca sã fie cât mai dramatic, puneam sã vinä doi: unu-i pune pistolu-n faþã ca s-o sperie, ºi-i zice "cucu!" da' n-o împuºcã, ºi al doilea vine pe la spate, "bau!" ºi-i taie beregata! (Logic!) Dupã care, Comisarul Moldovan fuge dupã criminal trãgând toate gloanþele în sus, pânä i se terminã, ºi atunci zice: "De data asta, ai avut noroc" ºi nu-l bate, nu-l ceartã, nu nimic. Mai aveam un vecin care în tinereþe dãduse la regie, ºi el îmi tot explica despre "cadru", "unghiulaþie", "racord" ºi tot felul de minuni d-astea de care atunci auzeam pentru prima oarã. Nu cred c-aº fi fost în stare sã þin minte tot ce-mi povestea el, aºa cã pânã la urmã tot cum voiam eu aº fi filmat. Încet. Încet, atent ºi cu grijã. Fiindcã graba stricã treaba. Inclusiv la montaj. Aº fi dat ordin sã monteze cât mai cu cadre lungi, sã nu taie prea din scurt, ca sã rãmânã în film cât mai mult din ce-am filmat. Asta e mult mai important decât "ritmul", cum zic unii, de parcã s-ar crede la muzicã ºi dans. A, da, la fix: muzicã ºi dans. Dacã bagi muzicã ºi dans, vin ºi mai mulþi spectatori - ºi cum eu aº fi vrut sã aduc spectatorii în sãli cu acest film, aº fi bãgat ºi niºte clipuri în el. Tot aºa, cu imagini luuungi ºi frumoaaase - nu ca la televizor, cã taie ãia þac-pac de nu se mai înþelege nimic. Mai bine prea mult, decât sã nu se-nþeleagã despre ce e vorba-n cântec. ªi pe urmã, dãdeam filmul în sala de festivitãþi la ºcoalã, cu toþi prietenii ºi pãrinþii ºi bunicii, ºi le-ar fi plãcut la toþi, ne aplaudau ºi ne felicitau ºi ne dãdeau bonbonele, iar Unchiul Miticã ar fi zis cã e "o capodoperã". ªi ce mult ne-am fi bucurat!... ...Aici ajunsesem cu visul, când m-am trezit. N-am fãcut acest film! Nu mai am paiºpe ani... E 11 aprilie, A.D. 2008 - iar la Cinema PRO, chiar în aceste clipe are loc premiera filmului *"Supravieþuitorul",* de Sergiu Nicolaescu. Oare cum o fi...? Pitbull (Mihnea Columbeanu) 11 aprilie, 2008, h. 19:00-20:47 Bucureºti, România __________________________________________________ ____ * - Fãlcuþescu mi-era într-adevãr coleg de ºcoalã, dar nu semãna cu Sergiu Nicolaescu, ci mai degrabã cu o Omletã - de unde ºi celebra lui poreclã, perpetuatã pânã-n armatã. (n.Pb.)