era de fapt edgar's pub
(pitbull, ai vazut tu ceva galben pe-acolo in afara de cele doua dungi de pe tricoul ospatarului, enervat de rugamintea lui IMM de a-i desface sticla de prigat de fata cu ea :lol
recunosc, am intrat la film cu rezerve si am iesit incantat. Lucrul cel mai surprinzator: filmul sta in picioare si daca faci abstractie de context (regizor de 21 de ani, buget de ordinul zecilor - sub cinci - de mii de euro, cinci zile filmari, subiect fictiv samd). Dovada? Niciunul dintre spectatori nu s-a gandit vreo clipa sa paraseasca sala (cu exceptia unui prieten care nu stia nici italiana, nici engleza)
chiar daca formula este folosita si ras-folosita (Interview, Tape, Butterflies are free), L'estate d'inverno reuseste, cu doi actori si-o camera de hotel, sa-si pastreze, in principal datorita scenariului extrem de inspirat, spectatorul implicat.
Ea este prostituata, el un tanar calatorind spre un oras din nordul Norvegiei. Dupa sex, el ii mai plateste o ora, doar pentru a sta de vorba, iar in aceasta ora mastile cad, confidentele se succed (parca asa suna si sinopsisul de la Interview, nu?
, increderea, furia, reprosurile si verdictele, disperarea si speranta apar si dispar in conversatie (uneori lupta, alteori inot sincron), Davide Sibaldi reusind un echilibru perfect intre emotie si violenta. Eu unul sper sa-l mai revad